Arhive pe etichete: violoncel

Întotdeauna Bach


Am început această postare cu…sfârșitul. E greu să scrii sau să povestești despre ce ai simțit vis-a-vis de ceva la câteva zile după ce s-a întâmplat acel lucru, fiindcă nu mai relatezi cu sufletul sau inima, ci cu mintea și ai tendința de a fi mult prea pragmatic, fără să vrei. Sunt momente în care cel mai bine vorbesc senzațiile, iar dacă nu găsești modalitatea potrivită de a le descrie, atunci unde mai e poezia trăirii?

Ca să îmi reamintesc stările sufletești de acum câteva zile, m-am plimbat prin casă cu Bach răsunând în căști. Chiar și acum, când scriu asta, din căști se aude integrala suitelor pentru violoncel compusă de Bach. Și parcă e mai ușor așa. Chiar și acum corzile sufletului îmi vibrează odată cu muzica și acum sunt acasă…în cadrul concertului de marți, această senzație mi-a fost de zeci de ori amplificată.

A fost nevoie numai de un om și de un violoncel. Atât! Un om extrem de talentat, un măiastru vrăjitor al instrumentului ce a avut puterea de a ne hipnotiza cu muzica sa și de a ne suspenda undeva în afara timpului și spațiului cunoscute.

A fost un concert superb! Magnific, chiar! L-aș răpi pe Răzvan Suma, dacă aș putea, și l-aș pune să îmi cânte încontinuu 🙂 Glumesc! Ba nu, nu glumesc! E unul din muzicienii care în momentul în care încep să cânte sunt în alt Univers și sunt extrem de expresivi, trăind la maximum fiecare notă și transmițându-ți și ție această trăire.

Turneul lui Răzvan Suma se va încheia pe 7 noiembrie, în București, iar atunci vor fi și doi invitați: Corinne Chapelle, la vioară, și Răzvan Popovici la violă. Vă recomand călduros să mergeți, dacă aveți posibilitatea!

La finalul concertului am completat un chestionar, iar ultima întrebare de pe foaie era ”Ce altceva ați vrea să ascultați cântat de Răzvan Suma?”, iar răspunsul meu, în urma concertului și în urma dragostei pentru muzica compusă pentru violoncel a fost  „Bach. Întotdeauna Bach!

Anunțuri

Vă place Bach?


Mie da! Foarte, foarte mult!

Tocmai de aceea am să merg mâine să îl văd şi să îl ascult pe Răzvan Suma, unul din cei mai mari violoncelişti români.

L-am văzut şi azi, a cântat un pic în Iulius Mall în cadrul unui flash-mob. Când l-am văzut eu i se făceau nişte poze de către fotografii oficiali ai mall-ului. Era lângă scările rulante, pe o bancă roşie. Lumea trecea pe lângă el, dar nimeni dădea vreun semn că ar şti cine e, cu toate că înainte cântase. Întâmplarea face să fi trecut pe acolo în pauza de la muncă, având ceva de rezolvat prin mall. L-am văzut, i-am făcut o poză şi la final am mers şi i-am spus „să ştii că am să vin mâine seară la concertul tău”. Nu se aştepta la asta. Mi-a zâmbit, mi-a întins mâna şi a spus „eu sunt Răzvan, încântat!”.

Ce se va întâmpla mâine seară sunt convinsă că va fi memorabil. Ar fi păcat să rataţi asta…Bach este…Bach, adică minunat! Iar Răzvan…come on, pe lângă talentul de care dispune, omul are cutia violoncelului albă! How cool is that? Plus că sunt convinsă şi de faptul că nu va fi deloc un concert „clasic”, ci va fi ceva contemporan, modern, plin de viaţă.

Concertul va începe la ora 19 şi va avea loc la Casa Universitarilor.

Un om, un violoncel, Bach şi o proiecţie.

Ne vedem acolo!

2 Cellos


Trebuia să fac un post despre asta! Era musai! Nu e vorba de două violoncele, în sine, ci de un duet de violonceliști – Luka Sulic și Stjepan Hauser, un sloven și un croat. Au făcut o serie de cover-uri simfonice ale unor melodii moderne și sună senzațional de bine! Are ceva muzica modernă, ritmată, agitată, uneori frivolă, interpretată doar la instrumente „clasice”…

 

Căutam niște cover-uri simfonice în seara asta după ce am dat de adaptarea piesei lui Carly Jepsen – Call me, maybe pentru cor și orchestră. Și asta, o demență, pentru că sună mult mai bine ca originalul 🙂

 

Închizând paranteza și revenind la cei doi, din piesă în piesă am dat peste cover-ul făcut piesei Highway to Hell al celor de la AC/DC. De acolo am ajuns la un cover făcut celor de la Coldpay și al lor Viva la Vida, iar apoi am dat de o înregistrare în care au cântat live cu Red Hot Chilli Peppers, în Zagreb, pe 29 August, ca special guests, fiindcă făcuseră deja un cover la Californication! Sună tare bine cover-ul lor, dar să îi auzi live împreună cu trupa…pot numai să-mi închipui cum s-au simțit spectatorii!

Si-apoi am realizat ceva – eu, de fapt, îi mai ascultasem pe băieți! Dădusem de ei acum ceva vreme și țin minte și acum că am rămas captivată de ce am auzit și am fost atât de prinsă de muzică încât s-a lăsat cu piele de găină, păr zbârlit pe ceafă etc. Era vorba de cover-ul Smooth Criminal al lui MJ. Până în momentul de față, în opinia mea, asta e piesa supremă a lor, la piece de resistance! Iat-o:


Mai jos sunt restul pieselor ce le-am pomenit. Dar adevărul e că nu trebuie numai ascultați, trebuie ȘI văzuți când cântă. Magia se întâmplă atunci cele două elemente (auditiv și vizual) se unesc și formează un tot unitar – să asculți violoncelele, dar să și vezi explozia de energie a celor doi, pasiunea pe care o pun în muzică, dăruirea cu care interpretează…iar părul rupt din arcușuri…aiaiai! 🙂

Până una, alta, m-am abonat la canalul lor de pe YouTube, sunt chiar curioasă cum evoluează.

%d blogeri au apreciat asta: