Arhive pe etichete: toamna

Despre Toamna Muzicală Clujeană


„Ieri a debutat în forță cea de-a 46-a ediție a Festivalului Internațional Toamna Muzicală Clujeană”…

Stau de ceva timp și încerc să îmi încep articolul cu această frază, dar nu pot. E mult prea tranșantă, prea fără viață și prea puțin piperată…e oarecum fadă…lipsită de emoție…nu reflectă nicidecum atmosfera de care am avut ieri parte la Casa Universitarilor, unde orchestra simfonică și corul Filarmonicii clujene au susținut concertul de deschidere al festivalului – „Damnațiunea lui Faust”, op. 24, compus de Hector Berlioz.

 

Sunt momente în cursul vieții noastre agitate când e nemaipomenit de bine să luăm parte la concerte de acest fel – să lăsăm toate probleme și frământările deoparte și să alocăm câteva ore din timpul nostru prețios sufletului nostru. Fiindcă nimic nu atinge mai bine sufletul și nu îl face să vibreze mai intens decât muzica. De-a lungul anilor am realizat ce înseamnă, de fapt muzica. E hrană pentru sufletul nostru însetat de emoții, e (aproape) unica modalitate prin care putem experimenta senzații din cele mai diverse în aceeași bucată muzicală – de la bucurie pură, la teroare sau tristețe profundă. Muzica e cea care ne ridică pe culmile extazului sau ne prăbușește în abisul disperării. Muzica e, în același timp, și modul prin care ființa umană exprimă cel mai bine tot ceea ce nu poate reda prin simple cuvinte, acestea fiind prea sărace pentru a descrie anumite stări, trăiri, sentimente. Muzica rupe toate barierele impuse de cultură sau limbaj. Ne apropie pe toți, ne face să ne simțim ca unul, face inimile noastre să bată la unison în același ritm. E numită, pe drept, limbajul universal…

 

Publicul de ieri a fost din cel mai divers. Tineri și vârstnici, persoane dichisite sau nu prea, în funcție de gustul fiecăruia sau posibilități…eram atât de diferiți cu toții. Asta până în momentul în care am intrat în sală și ne-am ocupat locurile. Atunci nu a mai contat nimic, nu a mai contat din ce mediu provine fiecare, au dispărut toate diferențele și a rămas un singur lucru ce ne-a unit pe toți și care ne-a adus ieri la un loc: dragostea pentru muzică!

Încă nu am învățat că la concertele simfonice nu aplaudăm la mijlocul lor, cum facem la alte concerte, și poate că încă mai uităm să ne închidem telefoanele sau să le punem pe silențios atunci când intrăm în sala de spectacole, însă, vorba aceea, nici Roma nu a fost construită într-o zi. Față de alți ani, totuși, micile incidente de acest gen sunt mult mai rare. Există, dar nu mai sunt atât de frecvente. Și asta e de bine. E un lucru bun și arată că ne pasă. Că avem respect și îi apreciem pe artiștii ce ne încântă cu muzica lor.

Ieri am uitat de tot timp de aproape 3 ore, nu mi-am dat seama cum a zburat timpul. A fost minunat! Ador concertele cu orchestră și cor! Iar dacă sunt dirijate de un adevărat maestru al baghetei…atunci sunt mai mult decât minunate, sunt magnifice! Așa a fost și concertul de ieri. Concertul a fost pus în scenă sub bagheta maestrului Cristian Mandeal. Spun maestru, fiindcă omul e senzațional. E atât de plin de energie, trăiește cu atâta intensitate muzica, simte fiecare notă, fiecare crescendo, și reușește să transmită și spectatorilor această energie, reușește să-i transpună „aici și acum”.

Soliștii de ieri au fost Carmen Gurban, Tony Bardon, Balla Sandor și Florin Sâmpelean. Superbe voci…mari artiști! (mai multe despre ei într-un articol viitor, merită scris separat și mai pe larg)

Finalul concertului…ah, finalul! Aplauze furtunoase la scenă deschisă minute în șir, zâmbete calde pe fețele spectatorilor, frenezia ce o simțeam fiecare înlăuntrul nostru…și mai presus de toate…emoția artiștilor și lacrimile apărute în ochii dirijorului la final. Nu prea pot descrie foarte bine ce a fost, fiindcă a fost…intens. Da, ăsta e cuvântul. Intens. Și emoționant. Și…uman!

Închei prin a ura la cât mai multe ediții acestui festival. La cât mai multe toamne magice, pline de poezie și de sublim. La cât mai multe concerte minunate! Și mai am o urare..mai mult un îndemn: mergeți la concerte simfonice! Mergeți și lăsați deoparte orice altceva și timp de o oră, două, trei, simțiți cu inima și sufletul! Merită totul!

Festivalul ține până pe 26 octombrie, timp suficient să mergeți, măcar o dată, la unul din concerte. Mai multe informații găsiți aici:

www.tmc.filacluj.ro –  informatii despre artiștii invitați la TMC, program, echipa etc
www.filacluj.ro  – site-ul Filarmonicii Clujene
www.facebook.com/filacluj – pagina de Facebook a Filarmonicii
www.facebook.com/ToamnaMuzicalaClujeana – pagina de Facebook a TMC

Starbucks și primul meu ”concurs”


Am observat o chestie: toată lumea face concursuri. Sau mă rog, aproape toată lumea, mai exact cine are cu ce 🙂 Stăteam eu și mă gândeam ce frumos ar fi dacă aș avea și eu de dat ceva într-o zi, pentru că am tot văzut pe la unul sau altul diverse concursuri/giveaways interesante.

Uite că ziua aia a venit și în sfârșit am și eu ceva de oferit! (Nu vă gândiți la tâmpenii, că nu e cazul! ) Am observat o chestie care  cel puțin în cazul meu se aplică foarte bine: cu cât e mai mohorât și urât afară, cu atât e mai plăcut să stai cu cineva de povești, într-un loc plăcut și călduros, la o cafea/ceai bun de tot și cu o muzică liniștită ce se aude exact atât cât trebuie.

Nu știu câți dintre voi ați fost în cafeneaua Starbucks din Iulius Mall (dacă nu ați fost până acum, atunci cu atât mai bine, aveți acum ocazia 🙂 ), dar e un loc în care ajungi să te simți ca acasă și în care te poți întâlni fie cu cei dragi, fie cu partenerii de afaceri. Și cum afară s-a făcut frig, e un timp numai bun de a nu sta singur 🙂 Așa că am de oferit 50 de vouchere de 1+1 pentru a vă răsfăța pe voi și încă cineva. Practic, la orice cafea cumpărată, de orice mărime, veți primi încă una din partea casei – la fel, sau diferită, e alegerea voastră.

Ce vreau? Heh, bineînțeles că vreau ceva. Vreau:

– să îmi spuneți într-un comentariu la acest articol pe cine ați lua cu voi la cafea și de ce. Poate fi o persoană reală sau imaginară (asta pentru că îmi plac poveștile)

– să îmi mai spuneți, în același comentariu, ce ați vrea să beți la Starbucks. Puteți să aruncați un ochi aici, ca să vă decideți, sau puteți fi inventivi și să vă creați propria voastră băutură, iar odată ajunși la casă să îi spuneți partenerului de acolo ce vreți și dorința vă va îndeplinită (în măsura posibilităților, desigur 🙂 )

Voucherele o să le ofer în funcție de cât de mult îmi plac răspunsurile, nu o să merg pe principiul ordinii comentariilor sau a alegerii la întâmplare. Aveți timp până duminică, 16.10., la miezul nopții.

Ah, încă ceva: nu că ar conta (sau poate da? 🙂 ), dar puteți să dați și un like paginii de Facebook sau să urmăriți contul de Twitter al Starbucks Cluj, dacă nu o faceți deja.

%d blogeri au apreciat asta: