Arhive pe etichete: Swimathon

Despre 2012


Iar am ajuns în situația de a sta în fața unei secțiuni goale de pe monitor, scriind și rescriind, dar și mai cu spor ștergând paragrafe întregi. Postul ăsta e menit să rezume un întreg an…un 2012 extrem de încărcat, foarte complex și plin de amintiri, senzații, stări.

Prevăd că va fi un post lung…unul din cele mai lungi de până acum!

Așa că să dau play și să pun din nou pe repeat piesa ce m-a obsedat zilele acestea și…să încep!

Sunt atât de multe lucruri ce s-au întâmplat! E greu să fac un bilanț detaliat, fiindcă în memorie amintirile nu sunt aranjate frumos și ordonat. Ar fi tare bine de ar fi așa, să avem mici cutiuțe clasificate logic pe zile, luni și ani, la care să avem acces oricând dorim noi. Da, da, știu ce se spune despre creierul uman, că înregistrează tot – din momentul nașterii până murim – atâta doar că noi avem o capacitate redusă de a ne aminti. Era o secvență într-un serial britanic, Sherlock: momentul în care Sherlock face o incursiune în palatul său mental pentru a-și aduce aminte niște detalii. Mi-a plăcut alegoria palat-minte, poate fiindcă mi-am și închipuit atunci mintea mea ca fiind un castel labirintic, înțesat cu pasaje secrete ce ascund comori demult uitate, pierdute în negura timpului…

Dar gata cu alegoriile și alte cele. Allons-y!

În 2012:

  • Am călătorit în Grecia și în Belgia, prin intermediul Support for Youth Development și a două din proiectele internaționale finanțate prin programul Youth in Action la care S4YD a fost asociație parteneră: ”International Formal and Non-Formal Education Training” și ”Les Générations se Rencontrent – Partnership Building Activity”. Am fost în Xylókastro, Corinth și Atena, Montignies-sur-Roc, Quiévrain, Mons și Bruxelles.
  • În Grecia am fugit către o climă mai blândă când la noi în țară era un ger năpraznic, am văzut o mare incredibil de albastră și de frumoasă, am urcat pe acropolele anticului Corinth, iar în vârful acropolelor din Atena m-am simțit extrem de mică privind orașul ce se întindea până hăt, în zare…am cules portocale și lămâi din pomii plantați aproape la tot pasul, am gustat din preparatele locale și am băut una din cele mai bune cafele ever! 430469_10150723708650943_1253601510_n 425636_10150724748585943_52271103_n 428756_10150728870355943_45770375_n 409603_10150732508595943_1121449044_n
  • 563586_10150782874535943_1723712634_n543008_10150782874675943_941535854_nÎn Belgia am avut parte de o experiență cu totul diferită. Pe un frig enervant ce îți pătrundea și în măduva oaselor ne-am plimbat pe străduțe înguste și căsuțe pitorești, am ajuns în ”inima” Uniunii Europene, am plecat în căutarea unei statuete medievale considerată a aduce noroc și prosperitate tuturor celor ce o ating și am avut onoarea de a fi invitați să vedem procedeul de preparare a unei delicioase beri belgiene chiar într-o veche braserie din Montignies-sur-Roc. Am avut parte de numeroase peripeții, ce vor face deliciul unor viitoare povești minunate. Am cunoscut o mulțime de oameni noi, am legat prietenii, am depășit granițele culturale și de limbaj, am trecut peste orice prejudecăți și fost alături unii de alții ca oameni. E musai să îl citez pe Beri acum, care a postat pe Facebook un fragment ce rezumă extrem, extrem de bine ceea ce a fost în schimbul din Belgia:

Belgia.
O braserie veche, la nr. 14. O gazdă zâmbitoare. O mogâldeaţă de bătrânel simpatic. Câteva mâini de oameni. Jumătate creştini, jumătate musulmani. Cântece. Corzi de chitară. Lumini difuze cu miros de baroc. Zâmbete. Ochi emoţionaţi. Îmbrăţişări. Recunoştinţă. Armonie intergeneraţională. Bere artizanală bună. Proaspătă ca primăvara. Aromată ca o femeie seminudă. Dansuri spontane. Versuri berbere. Energii sincere. Cu tremur bucuros de suflet… Prietenie şi iubire umană.

18897_10151322259875943_573827450_n 188659_10151357076990943_1269840756_n 528688_10151357076680943_1824860737_n 225889_10151329505640943_1583581482_n 27892_10151321582470943_1243721499_n 198155_10151322259995943_2103486692_n

  • Dacă tot suntem la capitolul călătorii, anul acesta am mai făcut câteva drumuri. De două ori am fost în București: o dată în februarie, când am fost la Cirque du Soleil, și o dată acum în noiembrie, când am profitat de concertul lui Steve Vai (la care a mers un coleg de serviciu) pentru a revedea niște persoane dragi mie și pentru a face un tur al cafenelelor Starbucks din oraș.
  • Un alt drum a fost în vară la mare, făcut special pentru Jessie J. A fost un weekend nebun: 3 zile în care, împreună cu o prietenă, am dormit extrem de puțin și am bătut în lung și în lat litoralul, ajungând din Mamaia până în Vama Veche. Am avut parte de un soare foarte generos, am ascultat marea, am văzut răsăritul și am reușit să ne deconectăm de tot și să ne întoarcem la serviciu cu bateriile reîncărcate, cu bună dispoziție și cu relatări de la fața locului despre cât de mișto e un concert de-al lui Jessie.524352_10151115026930943_1214382745_n
  • Un alt concert la care am fost anul acesta e al celor de la Roxette, când au venit în luna iulie în Cluj. M-am bucurat că nu a mai trebuit să merg în alt oraș pentru a-i vedea…Am copilărit cu muzica lor și am chițăit de încântare când am aflat că vor susține un concert chiar aici. Știam că și mama îi asculta, așa încât am fost cu ea la concert. Senzația: neprețuită! Și tot legat de concerte: i-am văzut și pe cei de la Parov Stelar, în luna octombrie!!! Foarte, foarte faini!
  • Tot anul acesta am participat pentru prima dată la o competiție sportivă în scopuri caritabile: Swimathon Cluj. Și acum când mă gândesc cum a fost în ziua ziua competiției mă trec fiorii. A fost pur și simplu senzațional! Să îți întreci limitele în momentele în care simți fizic că cedezi, să nu mai vezi nimic în afară de punctul de finiș și să nu mai auzi nimic altceva în afară decât propria respirație și bătăile intense ale inimii, să ai senzația că timpul s-a dilatat și ești doar tu acolo, tu cu tine însuți, și trebuie să termini, trebuie să depășești orice obstacol…La aproape jumătate de an după Swimathon am dat pe internet peste ceva ce a spus Muhammad Ali și a descris atât de bine ce s-a întâmplat atunci, acolo…

    Champions aren’t made in gyms. Champions are made from something they have deep inside them: A desire, a dream, a vision. They have to have last-minute stamina, they have to be a little faster, they have to have the skill and the will. But the will must be stronger than the skill.

    În 2013 voi participa din nou. Am zis!

  • TIFF-ul de anul acesta va ocupa mereu un loc special în amintirile mele. Am participat din nou la el, după o pauză de 3 ani, pauză de-a lungul căreia am invocat diverse pretexte (cele mai multe legate de școală). Și, oarecum ironic, m-am reîntors fix într-una din cele mai aglomerate perioade ale anului pentru mine: pe lângă festival am avut de scris o lucrare de dizertație, de învățat pentru examenele finale și de mers și la serviciu. Nu a fost ușor, dar nu mă plâng, fiindcă fix perioada aceea în care eram mereu pe fugă, mereu aveam câte ceva de făcut, rezolvat sau un loc în care trebuia să fiu a fost una din cele mai frumoase perioade din an și a fost momentul în care chiar am învățat cum să îmi gestionez în mod eficient timpul, astfel încât ceea ce fac să fac bine.
    Au fost mult momente faine în cadrul festivalului, de la deschidere și până la final, dar cel mai și cel mai fain e momentul cine-concertului Georges Méliès de la Bonțida, când după zile mohorâte și ploioase vremea a ținut, dintr-o dată, cu noi…și voi ține mereu minte o seară magică de vară lângă un castel, o călătorie într-un alt timp, la început de veac, mireasma proaspătă a ierbii pe care stăteam și trei luni pline, fiecare din altă eră…Plus o poză genială realizată de Chris, ce îmi va declanșa aceste amintiri de fiecare dată când o voi privi.
    ChrisNemes_Cine-Concert_Georges_Melies_TIFF_2012-0145_7c62ef2f0d
  • Toamna Muzicală Clujeană…un festival atât de minunat! Muzica a fost și va fi mereu o parte importantă pentru mine, ceva fără de care nu pot trăi. Iar faptul că în acest an am avut onoarea de a mă număra printre bloggerii oficiali m-a bucurat extrem de tare, fiind primul eveniment la care am participat în această calitate. Timp de câteva zile am trăit prin muzică…și a fost magnific!
  • Cu școala am terminat-o tot în anul acesta. Sincer, am fost foarte ușurată când am absolvit și masteratul. Nu voi explica de ce. Acum va trebui să văd în ce fel mă vor ajuta pe viitor o licență și o dizertație luate cu 10.

Anul ăsta m-am îndurat să fac și o schimbare de aspect și am fost să tund foarte scurt o frumusețe de păr lung și ondulat (din nou, o decizie pe care nu o regret). Cine știe ce mai fac la anul?

Dar, trăgând linie, cel mai important e că în acest an am cunoscut foarte mulți oameni interesanți, plini de viață și optimism! Și am revăzut câțiva oameni ce-mi sunt extrem, extrem de dragi! Am adunat amintiri și momente cât pentru o viață, m-am distrat, am trăit intens, am râs cu poftă și am zâmbit chiar și atunci când lucrurile nu au mers așa cum aș fi vrut. Am trecut și peste două momente dificile, în urma cărora am avut sufletul în bucățele. Dar e bine acum. A fost și va fi! Hei, mi-am revenit chiar și după niște arsuri de gradul 3 căpătate la începutul lunii decembrie, așa că nici să vreau nu am cum să uit anul acesta. Cine mai poate spune că are un an întreg condensat simbolic pe o parte a corpului? 🙂

Așa încât, 2013, bring it on! Vei fi un an minunat, și mai și decât acesta, din toate punctele de vedere! Abia aștept să te cunosc!

Anunțuri

Am reușit!!!


Sunt EXTREM de fericită!!! Mi-am depășit orice, dar ORICE așteptări și limite azi, la Swimathon! Estimasem că în cele 60 de minute voi înota 20 de lungimi de bazin, dar rezultatul final a fost uimitor pentru mine!

60 de minute

42 de lungimi de bazin înotate (= 2100 m = 2.1 km)

1.945 de lei (și asta nu e încă suma finală, era totalul dinainte de actualizările finale)

A fost un moment în care simțeam că mi-am atins limita, fizic, undeva la minutul 32. Încă nu știu de unde am extras energia necesară pentru a termina. Am primit ieri un sfat minunat, ce m-a ajutat enorm azi: „nu te gândi la turele totale, fă abstracție și de timp! Ia-o pe rând, lungime după lungime! Enjoy the moment, have a great time, be at your best!”. Și așa am și făcut. Pași mărunți…

E de nedescris sentimentul ce îl am acum. Sunt plină de adrenalină. Mi-am depășit orice limită!

Și…am de făcut o mărturisire: e PRIMA DATĂ când am înotat 60 de minute fără oprire!!! Până acum înotam în reprize de câte 20-25 de minute, cu pauză de câte 4-5 minute. Sunt euforică! 😀

Mai pot spune doar: am reușit!!!

P.S. Suma finală o aflu mai pe seară, și tot atunci voi pune și niște poze.

UPDATE:

Suma finală a fost de 2.101 lei! Uau! Mulțumesc mult tuturor!

Ziua „Z”


Here we go! Azi a fost o zi extrem de plină de emoții pentru mine, am avut susținerea disertației de care am trecut cu bine (uraaa!). Dar emoțiile nu se opresc aici, asta fiindcă mâine e 7 iulie și are loc Swimathon-ul!

Voi înota între 11.50 și 12.50, pe culoarul 2 (am un nod în stomac când mă gândesc la ziua de mâine, dar va fi bine, sunt emoții cosntructive)

Până acum s-au strâns 1.555 lei, desfășurătorul complet poate fi vizualizat aici. Vă spun extrem de sincer că nu am cuvinte! E o sumă ce mi-a depășit orice așteptări!

Vă mulțumesc!

P.S. Urați-mi succes! 🙂 Și sper să văd cât mai multe persoane cunoscute acolo, mă va ajuta mult!

Un mare mulțumesc!


Acesta e un post în care mă adresez tuturor celor care mă ajută și îmi susțin, sub orice formă, participarea la Swimathon Cluj. Simt nevoia să o mai spun o dată…de fapt nu o dată, de mai multe ori, să o strig în gura mare, chiar. Vreau să vă mulțumesc că sunteți alături de mine! Chiar dacă o mare parte din voi nu o să puteți fi prezenți la fața locului sâmbătă, apreciez enorm faptul că v-ați implicat – fie cu un post pe blog, fie cu un retweet pe Twitter, fie cu un share pe Facebook. Fiecare gest și fiecare acțiune nu au făcut altceva decât să mă facă să cred că se poate.

Voi merge sâmbătă cu încredere în mine, voi înota cu multă determinare și vă voi face să fiți mândri de mine! Voi da tot ce pot! Măcar atât pot face, acesta e modul meu de a vă arăta că gesturile voastre contează și că toată încrederea pe care v-ați pus-o în mine, că o să reușesc, nu e în zadar.

Așadar, din inimă, un mare mulțumesc se îndreaptă către:

Gabriel, TVdece, Ciulea, Florin Rușanu și Vasile pentru post-urile de pe blog (Florin s-a hotărât să se și implice activ, ca înotător!!!)

Pentru ce au făcut pe Twitter le mulțumesc, în ordine, lui Ciulea, Robi, Alex Bartiș, Diana, Groparu, TVdece, Bogdan Cojocaru, Radu, Psaico, Dan Olteanu, Șerban, Sigina, Mihai Rotar.

Pe Facebook a fost un soi de reacție în stilul bulgărelui de zăpadă – vă mulțumesc mult tuturor celor ce ați dat mai departe articolele postate acolo de către oamenii minunați pe care i-am enumerat mai sus.

Și, cel mai mare mulțumesc ever merge către cei ce decid să mă susțină (sau au și făcut-o deja) financiar sâmbătă. Fiindcă, să nu uităm, voi înota pentru secția de copii de la terapie intensivă, iar banii strânși în urma evoluției mele vor merge către ei!

Apel către comunitatea online locală


A rămas mai puțin de o săptămână până la Swimathon Cluj. 6 zile, mai exact.

Și cam 5 zile au mai rămas pentru înscrierile susținătorilor.

Acum e momentul să mi se dovedească puterea online-ului, a comunității locale. Am auzit de prea multe ori formularea aceasta, am auzit de mult prea multe ori ideea că suntem uniți, că ne implicăm în comunitate, că suntem activi și că avem ceva de spus (vis-a-vis de orice subiect).

Acum vreau să mă conving cu adevărat că împreună putem schimba ceva sau putem realiza ceva. Pentru cei care nu știți, sâmbătă voi înota pentru secția de copii de la Terapie Intensivă, cu scopul de a strânge o sumă cât mai mare pentru ei. Pentru asta, am nevoie de susținători. Fizic, să fie în sală în momentul evenimentului, dar și financiar. E vorba de un gest mic, pe care fiecare din noi îl poate face. Dacă stați să faceți un calcul câți bani dați într-o săptămână pe diverse lucruri care pot fi incluse lejer în categoria capriciilor, se ajunge la un total impresionant de cele mai multe ori.

De ce să nu se ajungă și în situația de față la un total la fel de impresionant? Gest mărunt cu gest mărunt…picătură cu picătură și se adună. Suntem mulți. Putem fi o echipă frumoasă. Putem realiza ceva de care să fim mândri!

Eu mi-am luat angajamentul că voi înota în 60 de minute 20 de lungimi de bazin olimpic, asta pentru că până acum nu am mai înotat 60 de minute încontinuu și nu știu cum va fi. Dar astea 20 de lungimi le voi înota sigur, și pe deasupra îmi iau angajamentul că voi trage de mine să reușesc mai mult, să dau mai mult.

Voi puteți fi susținătorii mei în două moduri: fie mă susțineți cu o sumă fixă pe toată evoluția, indiferent de numărul de lungimi de bazin înotate, fie mă susțineți cu minimum  1 leu pe lungimea de bazin. În formularul de susținere este și opțiunea de a apărea ca ”anonimi” în centralizatorul online. Puteți bifa căsuța dacă doriți, e o alegere strict personală pe care eu o voi respecta și nu voi comenta legat de ea.

Ce spuneți? Haideți să dovedim că se poate! Se poate să facem ceva de care să fim mândri. Voi și cu mine, împreună!

Împreună ca un tot, împreună ca o comunitate!

P.S. Susținătorii pot fi și din alte orașe, așa încât mă voi bucura dacă vă veți implica și cei din afara Clujului.

Am mai scris despre Swimathon aici și aici.

Despre „Lumea copiilor”


Pe 7 iulie, în cadrul Swimathon, voi înota pentru proiectul „Lumea copiilor de la Terapie Intensivă”, cu scopul de a reuși să strâng cât mai mulți bani pentru asta. Acest lucru înseamnă că toți „sponsorii” ce vor pune la bătaie o sumă pentru performanța mea vor ajuta, de fapt, proiectul ales de mine.

Atunci când m-am hotărât să mă înscriu în competiție am pornit de la premisa că știu dinainte pentru ce o să înot, dar planurile mi-au fost date peste cap atunci când am dat peste ideea proiectului celor de la Terapie Intensivă. Nu exagerez când spun că m-au trecut fiori reci pe șira spinării, fiindcă ce am citit acolo m-a emoționat foarte tare:

Copii născuți cu malformații, copii care suferă de cancer, ocluzii intestinale, peritonite, fracturi, copii în comă, copii aflați în moarte cerebrala, Copii care sunt victime ale accidentelor de mașină, copii… politraumatizați sau arși. Uneori traiesc aici din prima zi de nastere… până la moarte, iar alteori din prima zi, până când medicii reușesc imposibilul și le (re)dau viața… Secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj este cea mai grea, spun medicii de acolo. Este grea, pentru că te lovești peste tot de imaginea dureroasă a unor copii care nu pot respira singuri, care uneori nu au voie să mănânce zile… sau săptămâni întregi și sunt alimentați intravenos. E un loc unde sondele, tuburile, acele, cateterele, operațiile și investigațiile fac parte din decor, un decor din care familia și prietenii lipsesc, iar jocul și joaca sunt amintiri și bucurii îndepărtate.

Am mai zis-o și o mai zic: când vine vorba de copii devin foarte soft.

 

Dintr-o perspectivă mai „tehnică”, proiectul e structurat așa:

Nevoia/problema căreia îi raspunde proiectul:
Spațiul ocupat de secția ATI a Spitalului de Copii a fost extins și recompartimentat recent, însă medicii trebuie să lupte – de multe ori în situații disperate – cu boli și cazuri care în trecut erau în afara resurselor medicale. Sunt resurse care există acum, însă la care ei nu au acces și de care au mare nevoie. "Am ventilat manual un bebeluș de trei luni toată noaptea. Altfel risca să moară. Nu aveam un aparat – un ventilator – astfel că am ținut un om blocat până a doua zi, când am împrumutat un aparat de la Unitatea de Primire Urgențe" – dr. Kovacs Eniko, șef secție ATI

Beneficiarii și grupul-țintă:
Copiii internați sau cei care vor ajunge să beneficieze de serviciile Secției ATI a spitalului de Copii.

Bugetul necesar pentru implementarea proiectului
Ne propunem să strângem 15.000 de Euro, sumă din care vor putea fi cumpărate 12 seringi automate și 5 infuzomate, toate vitale pentru funcționarea secției ATI (cost aproximativ: 4.000 lei/produs).

Obiectul financiar de strângere de fonduri prin Swimathon
60.000 de lei

 

Suma de care au nevoie e una destul de mare, dar nu se poate spune că e imposibil de strâns. Eu îmi iau angajamentul că voi da tot ce pot în ziua concursului. Evident, obiectivul meu e să strâng cât mai mulți bani, însă voi munci pentru asta. Voi trage de mine și îmi voi depăși limitele.

Asta e provocarea mea! Asta e promisiunea mea!

Pe 7 iulie!


 

Am stat mult să mă hotărăsc dacă să o fac sau nu. Am luat în calcul multe scenarii – dacă nu va fi bine? Dacă voi dezamăgi? Dacă nu voi rezista? Într-un final am spus „DA! O voi face, indiferent ce va fi!”.

Nu sunt înotătoare profesionistă, nici măcar nu am făcut cursuri de înot. Oricât a încercat și tata să mă învețe să înot când eram mică nu a reușit, îmi era mult prea frică. Asta până într-o bună zi când am zis că fie ce-o fi, eu tot o să învăț. Și am reușit, singură. Am fost extrem de fericită, mi-am dovedit mie că dacă îmi propun ceva, reușesc, trebuie numai să cred cu adevărat asta.

Exact asta mi-am propus și acum: să îmi dovedesc că pot, să îmi dovedesc că îmi pot depăși limitele. Să reușesc asta făcând ce îmi place.

 

clip_image002Așa încât m-am înscris în cadrul Swimathon Cluj, unde pe data de 7 iulie voi înota timp de o oră pentru proiectul „Lumea Copiilor de la Terapie Intensivă”. Inițial voiam să înot pentru unul din proiectele înscrise de Fundația Comunitară Cluj, dar m-a emoționat mesajul celor de Terapie Intensivă. Ce pot să zic? I’m a softie atunci când vine vorba de copii…

 

Am estimat că voi reuși să înot 20 de lungimi de bazin olimpic, însă am fost foarte surprinsă să constat că, fără să mă grăbesc, ieri am înotat 40 de lungimi de piscină (echivalentul a 20 de lungimi de bazin olimpic) în 25.05 minute, pe cronometru. Provocarea va fi să înot timp de o oră, încontinuu.

Acum, poate mulți nu știți ce e acest Swimathon. Ei bine,

Swimathon-ul este un eveniment-cadru de strângere de fonduri, o platformă dinamică, interactivă și atractivă, pe care Fundația Comunitară Cluj o deschide comunității, celor interesați să strângă fonduri pentru proiecte diverse.  În trei ani de Swimathon la Cluj, am strâns 200.000 de lei, de la 1.000 de susținători, pentru 23 de proiecte din domenii variate – educație și burse, vârstnici, reabilitare de locuințe, protecția animalelor, sănătate și terapii speciale, sport etc. Swimathonul este deschis companiilor, organizațiilor, grupurilor de inițiativă și indivizilor, care au astfel acces la un mecanism de strângere de fonduri pentru propriile proiecte.

Deoarece cred cu tărie în proiectul pentru care m-am decis să înot, voi avea nevoie de sprijinul vostru. Ca să strâng cât mai mult pentru cauza pentru care voi înota voi avea nevoie de susținători. Sigur, mă voi bucura extrem de mult dacă voi avea susținători prezenți fizic în ziua Z, care să mă încurajeze de pe margine, însă vreau un pic mai mult ca susținere – o susținere materială.

Ca sponsori ai mei, puteți să mă susțineți în 2 moduri:

– cu o sumă fixă pentru toată evoluția, indiferent de numărul de lungimi de bazin înotate sau

– cu o sumă de minim 1 leu pentru fiecare lungime de bazin înotată în cele 60 de minute.

Formularul de susținere poate fi accesat aici. Cei care nu sunteți din Cluj mă puteți susține și efectuând plata online.

Mai multe detalii despre eveniment și proiectele înscrise găsiți aici.

Acestea fiind zise…să fie într-un ceas bun, fiindcă e prima oară când înot pentru o cauză, într-un bazin olimpic, timp de o oră încontinuu. E o provocare foarte mare, și la final vreau să fiu mândră de mine că am dat tot ce am putut și a ieșit ceva cu adevărat frumos!

%d blogeri au apreciat asta: