Arhive pe etichete: question

Chiar nu știm să oferim critici constructive?


Nedumerirea mea de azi…ba nu. Nedumerirea mea, în general, e asta: de ce ai face un review negativ unui produs/serviciu/etc pe care ai fost invitat să îl testezi de așa manieră încât ești convins că părerea ta e literă de lege?

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, e OK să ai propria opinie și să prezinți lucrurile într-un fel clar, limpede și elocvent și chiar apreciez când părerea este una onestă. Fie că ți-a plăcut un lucru, fie că nu. DAR! Ce nu apreciez, sub nici o formă, este a te apuca să faci comparații inutile, care chiar nu își au rostul și mai ales să ai impresia că știi totul despre acel lucru, iar opinia ta nu admite contradicții. Nu e nimic greșit în a spune ”nu mi-a plăcut chestia x pentru că…” și apoi te apuci să ilustrezi de ce nu ți-a plăcut, dar de ce, după ce faci asta, te apuci să zici un lucru de genul ”dincolo era mai ieftin” sau ”mie nu-mi place, deci e o prostie crasă, n-are nici un sens să încercați măcar”.

Serios?

De ce nu s-a învățat sau nu s-a deprins încă o modalitate de a prezenta sau expune lucrurile cu bun simț sau diplomație? Mai ales că atunci când se va învăța acest lucru se va schimba și tonul unei critici, și aceasta nu va mai fi privită ca un atac (situație ce o întâlnesc mult prea frecvent), ci va fi (sau ar trebui) privită ca o critică constructivă, din care se poate învăța ceva implicit în urma căreia se pot aduce anumite îmbunătățiri sau se pot face anumite adaptări.

O altă dimensiune a nemulțumirii/nedumeririi mele este aceasta: să presupunem că ți s-a dat șansa de a încerca un anumit produs dintr-o categorie sau domeniu oarecum exclusivist, chiar dacă tu de obicei nu ai tangențe cu produsele din acea categorie. Să presupunem că nu ți-a plăcut. Să mai presupunem că îți era specificat dinainte că dacă nu îți place ceva, produsul se poate adapta nevoilor tale și chiar erai încurajat să faci acest lucru. De ce nu ai profita de acest fapt și de ce ai pomeni în stânga și în dreapta (mai puțin celor ce ți l-au oferit) cât de ”nașpa” a fost produsul, dacă tu nici măcar nu ai avut curajul de a merge și a spune ”nu-mi place așa, s-ar putea oare face altfel?” Și de ce nu ai accepta apoi contraziceri de alți consumatori și te-ai apuca să generalizezi, dintr-o manieră pur subiectivă, cum că TOTUL ar fi aiurea sau prost la respectiva companie datorită unui singur produs pe care l-ai testat și pe care nici nu te-ai obosit să încerci să îl adaptezi nevoilor tale?

Asta nu înțeleg. Luminați-mă, vă rog mult, dacă puteți! Pentru că eu mă tot întreb:

– chiar nu știm să oferim critici constructive? și

– chiar e necesar să ne considerăm mici guru în momentul în care emitem o părere?

 

Anunțuri

Cum am ajuns aici?


Cum am ajuns să devenim atât de superficiali, pretențioși și materialiști încât pentru a fi fericiți avem nevoie de lucruri menite să îi facă pe ceilalți invidioși? De ce trebuie să epatăm mereu și să fim într-o continuă competiție cu ceilalți?

Când am încetat să vedem și să fim conștienți de farmecul lucrurilor simple, nu neapărat palpabile?

Și, ce e cel mai important, ce ne face cu adevărat fericiți?

Hello, world!


Or the „It’s all about you, baby” post. At least this is the way it should be. This is a post where you salute everyone on the blogosphere and say a few words about who you are, what you do, what you like/dislike. Why do that? Some might say because it’s polite. Why describing yourself? To ease one’s precious time when stumbling upon your blog, to give a few hints about what your blog is going to be [they say that a person’s way of writing is in deep connection with that person’s way of being] ? To do a self-analysis upon your person? Or to say the things and ways that you wish to be like, because, in fact, nobody can tell what you really are like? [When you know the answer, let me know it too, ok? ]

It’s not that I want to remain hidden or „stay in the shadows”, it’s just that I don’t believe that describing yourself is of very much interest to the others. If someone would like to know more about who I am and what am I really like, he/she’s free to ask, but until then I’ll stick to my posting-random-things-and-not-only.

%d blogeri au apreciat asta: