Arhive pe etichete: provocare

Ziua 9


 

Ziua a 9-a – 31 august…ultima zi „oficială” de vară, o zi ce pune punct unui capitol din acest an. M-am simțit „like a lady” în această zi.

 
Trăgând linie, a fost o vară absolut minunată!

 
Refuz cu îndârjire să admit altfel. O vară perfectă prin toate micile ei imperfecțiuni. O vară unică. O vară…

Ziua 8


30 august, ziua a 8-a, aduce cu ea un pisicuț – suflețel adorabil, în căutare de stăpâni iubitori.

Încă nu și-a găsit o nouă familie. Sper să se întâmple curând acest lucru. În mod sigur va aduce multă bucurie celor ce vor avea grijă de el.

Mai multe detalii despre suflețel sunt în postul acesta, scris acum câteva zile.

Ziua 7


Cum era? „A șaptea zi ca zi de odihnă”? Presupun că se aplică indiferent de context, neținând cont de zilele săptămânii, deși tradițional duminica e ziua în cauză.

Întâmplarea face ca în cazul de față a șaptea zi de la începerea provocării să fi picat la mijlocul săptămânii, mai exact miercuri pe 29 august. Odihna poate îmbrăca diverse forme., depinde de fiecare persoană. Eu în a șaptea zi am mers cu Diana la film, la ceva ce așteptam de o groază de vreme să ajung, și anume la Brave!

Ador desenele animate! Îmi plac la nebunie producțiile celor de la Pixar! Chiar și numai pentru atât m-aș fi dus, dar dacă în ecuație mai intră și o fetiță cu păr roșu cârlionțat care trage cu arcul incredibil, atunci clar e ceva ce n-aș fi putut rata să văd pe ecran mare, într-o sală de cinema! 🙂

Nu o să fac o recenzie a ceea ce am văzut, pentru că nu ăsta e scopul postării acesteia și nici nu știu cât de relevantă ar fi.

Știu, doar, că în cele 95 de minute cât am stat în sală am râs în hohote, m-am entuziasmat, am tot emis interjecții de tot felul, de la „AWWW!” la „HIIII!” și „WHOAA!”, ba chiar am încercat pe alocuri să rețin niște lacrimi din a curge și am ieșit la final extrem de încântată de ce am văzut.  A fost excelent!

A mai fost ceva de care nu pot să scap nicicum, o expresie pe care atunci când o să o mai aud de acum încolo (și vor fi situații) o să o asociez cu Brave și o să mă pufnească râsul când o să îmi aduc aminte de o anumită înșiruire de scene din desene:

„Like a lady”

Ziua 6


 

 

28 august a fost o zi dedicată aproape exclusiv bucătăriei. Am mers în sfârșit la atelierul de materiale și am cumpărat palul, mdf-ul și blatul necesare noii mobile de bucătărie. Culorile le alesesem cu câteva zile înainte.

La atelier am văzut minunea asta de cățel ce aparține directorului de acolo. Un adevărat URIAȘ, chiar dacă nu pare în poză! Un malamut frumos foc, nu m-am putut abține să nu chițăi încântată, pentru că această rasă e una din preferatele mele!

Îmi doresc ca la un moment dat să am și eu unul. Mai mult ca sigur că toată ziua m-aș juca cu el (sau ea, dacă ar fi să fie femelă).

Dar până atunci, o să mă tot uit cu jind la poze cu cățeii din această rasă 🙂

 

Ziua 5


27 August 2012

 

Ne redecorăm bucătăria. Ca un făcut, poza zilei de azi coincide cu a 5-a zi în care meșterul lucrează în bucătărie. Traiul a devenit destul de inconfortabil, am impresia că toată pielea mi-e îmbibată de praf (deși nu e așa), toată casa e întoarsă cu fundul în sus, iar în bucătărie a mai rămas doar vechiul aragaz, în rest e un adevărat șantier în lucru.

Niște gânduri ușor răutăcioase: la sfârșitul săptămânii trecute am bocănit, găurit și spart și noi – ce, doar vecinii să ne dea deșteptarea în ritmuri de bormașină?

Ehei, dar abia aștept să fie gata tot, fiindcă schița arată bestial!

 

P.S. Skrillex ar fi fost plin de inspirație, ba chiar mândru, dacă ar fi auzit cum suna azi flexul 🙂

Zilele 1-4


M-am hotărât să declar prima zi a provocării celor 30 de poze în 30 de zile pe data de 23.08, înainte cu câteva zile de a mă decide propriu-zis să o duc la bun sfârșit. Ca notă: pozele de până acum au fost făcute cu telefonul, mi-a fost cel mai la îndemână.

Așadar:

Ziua 1

23 August 2012

Ora 6.31 dimineața, într-o zi de joi.

Pe drum spre serviciu, cu rolele în picioare, prinzând viteză. Era răcoare, iar afară nu era nici țipenie de om. Mașini mult prea puține, doar câte una, ici și colo, și un tir ce m-a depășit agale.

Parcă era o idee mult prea devreme pentru ca lumea să își iasă din starea de amorțeală somnoroasă.

Dar, la urma urmei, ce poate fi mai energizant decât un pic de mișcare dimineața devreme, cu vântul biciuindu-ți obrajii în cea mai dulce liniște?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua 2

24 August 2012

Ziua de 24 august a fost una din zilele în care am profitat la maximum de faptul că piscina unde merg să înot se află la 5 minute de locul de muncă.

După o tură de lucru de dimineață, ce a trecut mai repede ca în alte dăți și pe parcursul căreia m-am distrat cu partenerele de lucru încontinuu (râdeau și clienții, acum nu știu câți râdeau cu noi și câți râdeau de noi), am tulit-o la bălăceală.

Am înotat până mi-am simțit mușchii de gelatină, după care m-am tolănit pe un șezlong și am lenevit în razele calde ale soarelui.

M-am bucurat și că era vineri, august și vară așa că piscina era aproape goală, mai toți fiind plecați prin alte părți. Life was good that day!

 

 

 

Ziua 3

Sâmbătă am terminat cartea asta. De foarte multă vreme nu am mai râs în hohote în timp ce am citit o carte. Am râs cu atâta poftă de mi-au dat lacrimile la un moment dat.

Ultima dată când mi s-a mai întâmplat asta a fost acum vreo 8 ani, când am citit seria aventurilor lui Conan Doi, de Vlad Mușatescu (De-a v-ati ascunselea, De-a puia gaia, De-a baba oarba și De-a bîza).

Wodehouse e de-a dreptul țăcănit, în cel mai bun sens posibil. Recomand cărțile lui! Deocamdată sunt la seria castelului Blandings, dar vreau să le citesc și pe restul.

 

 

 

 

 

 

 

Ziua 4

Ultimele raze de soare ale săptămânii. Era 7 seara.

La câteva ore după a început ploaia. A venit vremea mohorâtă, dar atât de răcoroasă și atât de așteptată.

Să fie gata vara deja, oare?

O poză/zi


Am dat zilele trecute de o idee tare faină, o provocare: o poză nouă în fiecare zi, timp de 30 de zile.

M-am decis să o accept. Până la urmă, de ce nu? Poate să iasă un lucru frumos, un jurnal foto ţinut timp de o lună. Şi cu ocazia asta o să văd dacă într-adevăr o poză poate ţine locul a o mie de cuvinte. Deznodământul: la finalul provocării. Sunt curioasă de rezultat.

%d blogeri au apreciat asta: