Arhive pe etichete: music

2 Cellos


Trebuia să fac un post despre asta! Era musai! Nu e vorba de două violoncele, în sine, ci de un duet de violonceliști – Luka Sulic și Stjepan Hauser, un sloven și un croat. Au făcut o serie de cover-uri simfonice ale unor melodii moderne și sună senzațional de bine! Are ceva muzica modernă, ritmată, agitată, uneori frivolă, interpretată doar la instrumente „clasice”…

 

Căutam niște cover-uri simfonice în seara asta după ce am dat de adaptarea piesei lui Carly Jepsen – Call me, maybe pentru cor și orchestră. Și asta, o demență, pentru că sună mult mai bine ca originalul 🙂

 

Închizând paranteza și revenind la cei doi, din piesă în piesă am dat peste cover-ul făcut piesei Highway to Hell al celor de la AC/DC. De acolo am ajuns la un cover făcut celor de la Coldpay și al lor Viva la Vida, iar apoi am dat de o înregistrare în care au cântat live cu Red Hot Chilli Peppers, în Zagreb, pe 29 August, ca special guests, fiindcă făcuseră deja un cover la Californication! Sună tare bine cover-ul lor, dar să îi auzi live împreună cu trupa…pot numai să-mi închipui cum s-au simțit spectatorii!

Si-apoi am realizat ceva – eu, de fapt, îi mai ascultasem pe băieți! Dădusem de ei acum ceva vreme și țin minte și acum că am rămas captivată de ce am auzit și am fost atât de prinsă de muzică încât s-a lăsat cu piele de găină, păr zbârlit pe ceafă etc. Era vorba de cover-ul Smooth Criminal al lui MJ. Până în momentul de față, în opinia mea, asta e piesa supremă a lor, la piece de resistance! Iat-o:


Mai jos sunt restul pieselor ce le-am pomenit. Dar adevărul e că nu trebuie numai ascultați, trebuie ȘI văzuți când cântă. Magia se întâmplă atunci cele două elemente (auditiv și vizual) se unesc și formează un tot unitar – să asculți violoncelele, dar să și vezi explozia de energie a celor doi, pasiunea pe care o pun în muzică, dăruirea cu care interpretează…iar părul rupt din arcușuri…aiaiai! 🙂

Până una, alta, m-am abonat la canalul lor de pe YouTube, sunt chiar curioasă cum evoluează.

Anunțuri

If I die young


Nu e un gând, ci titlul piesei ce m-a obsedat azi. E frumoasă. O poveste, de genul celor „cum ar fi dacă” sau „cum ar fi atunci când”. Refuz să mă gândesc mai departe, fiindcă nu știu unde aș ajunge…

A penny for my thoughts, oh no, I’ll sell ‘em for a dollar

They’re worth so much more after I’m a goner

And maybe then you’ll hear the words I been singing

Funny, when you’re dead how people start listening

***
Gather up your tears, keep ‘em in your pocket
Save them for a time when you’re really gonna need them, oh

THE Gaming Night


Ce obții dacă pui la un loc aproximativ 50 de oameni faini, o mulțime de jocuri și îi lași să se desfășoare o noapte întreagă în mall? Ceva demențial, aia e clar! Evenimentul a avut loc în Iulius Mall Cluj în noaptea de sâmbătă spre duminică (26 spre 27.11). Am avut de toate: de la prăjituri, cafea, ceai, apă, Cola și bere până la console Wii, PlayStation, XBox, Kinect și laptopuri personale din dotare.

Ne-am jucat ca bezmeticii – da, ăsta-i cuvântul :)) Înițial vorbiserăm să jucăm jocuri de genul Worms Armageddon, Heroes 3, Bomberman sau Super Mario. Da, cum să nu, ca aproape de fiecare dată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. S-a jucat pe rupte CS în rețea, fotbal pe consolă, Mortal Kombat în 4, tenis și bowling pe Wii, box și bowling pe Kinect și…atracția nopții…Guitar Hero/Rock Band! A fost mult prea tare, mai ales că am avut 2 chitări, un set de tobe și un microfon așa că am făcut direct trupă și-am băgat câteva ore bune de ”cântat”. Atâta de mult mi-a plăcut că am acaparat una din chitări și cu chiu, cu vai, am mai lăsat și pe alții să cânte – știu, am fost ca un copil egoist și promit că data viitoare împart! 🙂 Chiar la finalul serii am trecut și la tobe pentru 2-3 piese și a fost o nebunie, pentru că a trebuit să bat pe Metallica și Motorhead!

Am jucat și o tură de curse de mașini în 2 (nu știu ce joc era, era foarte fain și în mod clar nu era din seria NFS) și cu toate că am fost cel mai prost șofer posibil pentru că nu sunt obișnuită cu controler-ul de PlayStation tot am câștigat. Nu zic cum! :)) M-am încumetat și la o tură de Mortal Kombat în 4 și rezultatul a fost chiar mortal, pentru că sărmana Kitana, caracterul meu, a fost bătută rău de tot. Nu contează, tot m-am distrat!

Mai vreau seri de genul acesta, m-am simțit atât de bine și nici nu am simțit când a trecut timpul. Am avut ocazia să joc pentru prima dată jocuri faine și pe altceva în afară de PC și a fost extrem de fain! Ce dacă la multe am pierdut? Nu asta-i important, you win some, lose some! Important e că am cunoscut mulți oameni ca lumea și am avut parte de una din cele mai epice seri din ultima perioadă!

Așa că pentru asta: un mare MULȚUMESC, Psaico, ”capul răutăților” de la care a pornit toată nebunia 🙂

***

Mai multe impresii legate de Gaming Night se mai pot vedea la Psaico, Teo, Auraș, Schumitza, Injineru, Vasile, Ștefan, Andrei, Mirona, Marius, Vlad

Gaming Night este un eveniment psaico.info sustinut de Iulius Mall. Sponsori: 4Games, Intend Computers, Ursus si Lemnul Verde.

Intrebari


Cum se face ca in orice film/serial remarc melodiile de genul asta? Cum se face ca ajung sa fiu interesata de ele si sa le ascult intr-un mod ce frizeaza o dereglare obsesiv-compulsiva? De ce, inevitabil, imi patrund in suflet si nu mai vor sa iasa de acolo, producand adevarate ravagii, uneori mult prea intense?

Golden memories


It’s been a day and a half since I listen to only one song. It’s not the first time, nor it will be the last, but this song is different from any other obsession that I had. This song is like a drug, like a terrible addiction that I know it can harm me if I take too much of it but in the same time I know that I cannot let it go, no matter what. This song is absolutely amazing, in its every note and tone, it’s beautiful, it’s deep and it’s been some time since I felt like this because of a melody.

It’s giving me a mixture of feelings, each and every one of them at the highest intensity, it’s giving me shivers down the spine, it’s making my soul tremble, it carries me on the highest pitches of Heaven and in the next moment it brings me down in the depths of Hell, it makes me hopeful but in the same time it makes me extremely sad and helpless. It burns my chest with a terrible pain, as if no love is left in the world, it makes me smile and it makes me cry, but tears of sadness not of joy. It rips my heart out and it sews it back, it’s shattering me apart into millions of pieces and it brings me back together again.

It makes me remember memories I never had but somehow I feel I once knew, it takes me to places I’ve never been before but in a strange way I have a feeling I’ve already been there. It’s as if this song is as old as the world itself, it’s the kind of song that speaks without words, that tells one of the oldest stories of all times, a story that everyone understands without knowing and without thinking. It’s that special moment when you stop thinking and really start feeling, and when you do that you suddenly feel overwhelmed with all the intensity and multitude of feelings, phases and states of mind which you feel all together.

This song is my greatest discovery of all, so far, but I’m aware that it’s going to be my end, as well. It’s slowly taking over and I’m giving all of myself to it. Soon there will be no turning back.

Fairy-metal-tale


Muzica e ceea ce ma reprezinta, as putea spune ca in proportie de 80%. Ca si genurile pe care le ascult, si eu sunt un amalgam – de stari, de trasaturi, de intensitati, de trairi, de senzatii, de preferinte. Ce ascult eu in mod obisnuit? Pai, ia sa vad…daca ar fi sa fie un cocktail, ar fi unul format in cea mai mare parte din rock, amestecat cu muzica clasica, presarat pe deasupra cu folk, stropit cu trip-hop, jazz si pop si decorat cu o felie mare de muzica traditionala irlandeza, islandeza si medievala. [Asta e cocktail-ul de baza – ca in orice meniu, mai exista multe alte sortimente]

In cea mai mare parte a timpului, sunt o persoana „serioasa”, daca ma vede cineva nu isi da seama ce muzica ascult pana nu aude bass-ii sau ritmul melodic ce rezoneaza cu putere din castile iRiver-ului meu vechi, dar trainic. Si atunci, inevitabil, urmeaza urmatoarea intrebare: „Dar tu asculti rock?”/”Vai, ce muzica ii asta?”/”Uai, nu stiam ca iti place rock-ul, chiar nu pari genul….”. Cu mici variatii 🙂 Si ce? Are cineva ceva impotriva? Ia, hai, sa va aud! Nu ati invatat pana acum ca aparentele insala si ca in spatele ingerasului inocent se ascunde un mic dracusor, in stare de amorteala si somnolenta? Sau ca si cel mai feroce „leu” e, in cea mai mare parte a timpului, un mielusel bland, care se da leu ca sa para si el mare si tare, sa nu sara lupii ai mai mari pe el si sa il pape? [Nu fac aluzie la mine, sa fie clar].

Unde voiam sa ajung, de fapt, e la o mica poveste, ce incepe cu „Once upon a time…” si care explica toata diferenta intre genurile rock-ului [ca multi intreaba si asta, care e diferenta, ca sunt enspe mii de genuri si de combinatii posibile]. Mai jos sunt genurile „de baza”, sa le zic asa, dar care pot da multe alte combinatii 🙂 Chiar, dupa ce veti citi povestea, marea mea curiozitate este daca va puteti da seama ce imi place sa ascult :)) [Asta ar fi interesat de vazut]. So, ladies and gentlemen, enjoy your reading [apropos, povestea e in engleza, asa ca cei care nu prea stiti…mult succes la descifrat 😉 ]

There is a beautiful princess trapped in a castleguarded by a dragon. Here is the end of the story with different kind of metalheads as knights…

* POWER METAL The protagonist arrives riding a white unicorn, escapes from the dragon, saves the princess and makes love to her in an enchanted forest.
* THRASH METAL The protagonist arrives, fights the dragon, saves the princess and fucks her.
* HEAVY METAL The protagonist arrives on a harley, kills the dragon, drinks a few beers and fucks the princess.
* FOLK METAL The protagonist arrives w
ith some friends playing acordions, violins, flutes and many more weird instruments, the dragon falls asleep (because of all the dancing). Then all leave…….. without the princess.
* VIKING METAL The protagonist arrives in a ship, kills the dragon with his mighty axe, skins the dragon and eats it, rapes the princess to death, steals her belongings and burns the castle before leaving.
* DEATH METAL The protagonist arrives, kills the dragon, fucks the princess and kills her, then leaves.
* BLACK METAL The protagonist arrives at midnight, kills the dragon and impales it in front of the castle. Then he sodomizes the princess, drinks her blood in a ritual before killing her. Then he impales the princess next to the dragon.
* GORE METAL The protagonist arrives, kills the dragon and spreads his guts in front of the castle, fucks the princess and kills her.Then he fucks the dead body again, slashes her belly and eats her guts. Then he fucks the carcass for the third time, burns the corpse and fucks it for the last time.
* GRIND METAL The protagonist arrives, screams something completely undecipherable for about 2 minutes and then leaves…
* DOOM METAL The protagonist arrives, sees the size of the dragon and thinks he could never beat him, then he gets depressed and commits suicide. The dragon eats his body and the princess as dessert. That’s the end of the sad story.
* GOTHIC METAL The princess in a velvet costume starts singing soprano. The protagonist completes the duett by adding the beast part, while the dragon plays the flute. Suddenly he swallows up the pipe and accidently scorches the beauty and the beast and suffocates to death. All their souls are damned in hell’s eternity.
* PROGRESSIVE METAL The protagonist arrives with a guitar and plays a solo of 26 minutes. The dragon kills himself out of boredom. The protagonist arrives to the princess’ bedroom, plays another solo with all the techniques and tunes he learned in the last year of the conservatory. The princess escapes looking for the ‘HEAVY METAL’ protagonist.
* INDUSTRIAL METAL The protagonist arrives wearing greasy overcoat, makes anobscene gestures towards dragon, and gets escorted out of fairy tale land by security guards.
* SPEED METAL Suddenly there, short solo, dragon is confused, someones screaming weird stuff, princess realizes she’s been deflowered, dragon and princess are still looking for the one who did this.
* CHRISTIAN METAL The protagonist rides in on his way home from church and sings a mushy power ballad to the dragon about how much Jesus loves him and that the dragon should turn to Him. The Dragon is immediately converted, and when the princess wants to „thank” the protagonist he replies, „sorry, but I don’t believe in having sex before marriage.”
* GLAM METAL The protagonist arrives, the dragon laughs at the guy’s appearance and lets him enter. He steals the princess’ make up and tries to paint the castle in a beautiful pink colour.
* BATTLE METAL The protagonist arrives with a legion of a hundred brave footman, war chariots and a dozen elite warriors and, as a master tactician, flanks the dragon in a bloody siege that lasts six hours. The princess gets bored.
* NU METAL The protagonist arrives in a run down Honda Civic and attempts to fight the dragon but he burns to death when his moronic baggy clothes catch fire.

Eu am ras cu lacrimi la povestea asta [fara gluma, chiar mi-au dat lacrimile de la ras], asa ca ma gandesc ca va ganditi [ 🙂 ] ca melodiile in sine nu sunt asa 😛

%d blogeri au apreciat asta: