Arhive pe etichete: La întâmplare

If I die young


Nu e un gând, ci titlul piesei ce m-a obsedat azi. E frumoasă. O poveste, de genul celor „cum ar fi dacă” sau „cum ar fi atunci când”. Refuz să mă gândesc mai departe, fiindcă nu știu unde aș ajunge…

A penny for my thoughts, oh no, I’ll sell ‘em for a dollar

They’re worth so much more after I’m a goner

And maybe then you’ll hear the words I been singing

Funny, when you’re dead how people start listening

***
Gather up your tears, keep ‘em in your pocket
Save them for a time when you’re really gonna need them, oh

Anunțuri

Mărunțișurile drăguțe ale zilei


Sunt acele mici momente ce te fac să zâmbești. Sunt acele lucruri mărunte pe lângă care trecem de multe ori  fără să le observăm, fiindcă locurile în care le găsim sunt banale sau neașteptate. Dar sunt acele mărunțișuri drăguțe ce fac ziua mai frumoasă 🙂

Am găsit azi în Dedeman un model de faianță extrem de simpatic! E genul de model pe care l-aș vedea într-o bucătărie modernă ce păstrează o tentă de nostalgie ce are în același timp un aer boem. O bucătărie caldă, în care te îmbie dimineața aroma proaspătă de cafea, iar după-masa te întâmpină un miros de chec proaspăt scos din cuptor. O bucătărie în nuanțe calde, cu draperii vesele și o vază de ceramică plină cu flori de câmp (sau margarete) ce stă pe blatul mobilei, lângă un set de ustensile de bucătărie de ultimă generație și un teanc de farfurii vesele…

Și are pisici! Și cafea! Cum să nu mă facă să zâmbesc larg, în mijlocul a ditamai magazinul?

 

Al doilea mărunțis al zilei e unul de care dau aproape de fiecare dată după ce mă întorc de la serviciu. E în parcul de lângă bloc. Nu știu cine a fost cu ideea și cu pusul ei în practică, dar sigur a fost cineva cu o imaginație bogată și cu o personalitate veselă. Hm, ăsta nici nu știu dacă poate fi încadrat în categoria de vandalism, fiindcă e prea drăguț 🙂 Chiar, oare șoferii care îl văd zâmbesc și ei? Sau nici nu îl observă?


Sursa imaginii

Am realizat ceva…artificiile ne aduc cel mai aproape de stele și galaxii. E neprețuit sentimentul avut în momentul în care stai aproape de ele și ai senzația că vezi Universul…

Eu încă mă bucur ca un copil de fiecare dată când le văd. Chicotesc, exclam, mă minunez. Și nu mi-e rușine de asta 🙂

Gata sesiunea!


Teoretic, in „acte” si in date. Insa, la modul practic, inca nu e gata, vine sesiunea de restante si mariri [sper ca in cazul meu sa fie doar vorba de mariri], unde va trebui iar invatat, cu marele regret ca libertatea a apucat sa fie gustata pentru cateva zile.

A fost lung, a fost obositor si a fost asa cum este fiecare sesiune – si cu succese, si cu reusite mai putin demne de lauda 🙂 Dar ce ar fi un student daca ar lua doar 10 pe linie, de prima data? Mi s-ar parea cel putin dubios.

Ma intreb ce fac ceilalti pe perioada sesiunii, cand au de invatat si nu prea au ocazia sa iasa din casa. Cum se relaxeaza, cum se concentreaza? Here’s the deal: in cazul meu ajuta enorm muzica, nu stiu cum as putea trai fara ea [facand abstractie de faptul ca as putea trai, daca as fi total afona, surda sau nu as fi ascultat in viata mea nici o melodie]. Foarte des fac o obsesie pentru anumite piese, iar in ultima saptamana s-a intamplat sa fie o obsesie nu  pentru una, ci pentru doua piese. Aparent fara nici o legatura intre ele. Destul, insa, cat sa ma faca sa le ascult incontinuu. Consecutiv. Pentru ore intregi.

Am sa pun link-urile de pe youtube, fiindca inca nu mi-am dat seama cum sa uploadez piese de pe hard pe blog.

Yiruma – River flows in you [un adevarat record pentru piesa asta, care, in mod ironic, suna mai bine in varianta ce o am pe hard-disk – datorita si faptului ca acustica e concentrata doar asupra melodiei in sine si nu exista alte interferente…in orice caz, in 5 zile am ascultat-o de 105 ori! Pe verificate pe contul meu de pe last.fm ].

Muse – Supermassive Black Hole

*** Ugh, se pare ca am nevoie URGENTA de un alt design pentru blog. Nu prea ma incanta cel curent. Va trebui, cand am chef, sa vad daca nu imi pot face unul custom made – ar fi varianta optima….

Antologie de vorbe de duh


Printre cărţile alese pentru a fi citite recent s-a aflat şi cartea cu titlul acestui post, scrisă de Des Machale, apărută la editura Humanitas, în colecţia „Râsul lumii” . Departe de a se considera o carte pretenţioasă, cultă, fiindcă autorul nu face altceva decât să adune toate citatele hazlii peste care a dat de-a lungul vieţii sale (din surse precum cărţile, ziarele, televiziunea, filmele, etc.), această carte este, totuşi, originală, prin conţinutul ei. Imposibil ca după ce au fost lecturate toate peste cele 2000 de citate, după cum se laudă chiar autorul, cititorul să nu fi râs copios măcar la un sfert dintre acestea sau să nu fi chicotit pe marginea a încă o jumătate din ele. Despre sfertul rămas pot spune ca sunt de gustibus, după simţul umorului şi puterea de înţelegere a fiecăruia.

Fiindcă o parte mi s-au părut demne de a fi împărtăşite, iată-le mai jos, precum apar şi în carte.

  • Sunt atât de ghinionist, încât dacă aş cumpăra un cimitir nu ar mai muri nimeni. (ED FURGOL)
  • Întârzii întotdeauna la serviciu, dar am grijă să recuperez plecând mai devreme. (CHARLES LAMB)
  • Luminiţa de la capătul tunelului e a trenului care se apropie. (ROBERT LOWELL)
  • Spune-i şefului cu adevărat ce crezi despre el şi adevărul te va elibera. Din funcţie. (PATRICK MURRAY)
  • Aş fi putut face eu treaba asta în 20 de minute, dar până la urmă am avut nevoie de 2 zile ca să aflu de ce altcineva avusese nevoie de 3 săptămâni ca să o facă pe dos. (J. L. MCCAFFERTY)
  • Nu vă bucuraţi de reducerea impozitelor, e ca şi cum cineva v-ar jefui şi pe urmă v-ar da bani de taxi până acasă. (ARNOLD GLASGOW)
  • Soţul meu lucra la o firmă unde plata se făcea pe baza randamentului. După 6 luni a fost somat să aducă bani de acasă. (PHYLLIS DILLER)
  • Cei care se mândresc cu ordinea de pe birou n-au simţit niciodată fiorul pe care-l ai când descoperi un obiect pe care-l credeai pierdut şi irecuperabil. (HELEN EXLEY)
  • Avocatul este un gentleman învăţat care îţi salvează proprietatea din mâinile duşmanilor şi o păstrează pentru el. (HENRY BROUGHAM)
  • La scoţieni verdictul „nedovedit” înseamnă „vinovat, dar să nu mai faci”. (WINIFRED DUKE)
  • Nu atingeţi genunchiul unei femei la masă; femeia îşi dă seama instinctiv dacă bărbatul care îi atinge genunchiul o mângâie sau doar îşi şterge degetele pline de grăsime pe ciorapul ei. (GEORGE MOORE)
  • Pesimistul e omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. MENCKEN)
  • Îmi pare rău că nu pot veni la petrecere, e seara când bebeluşul iese în oraş, iar eu trebuie să rămân acasă cu bona. (RING LARDNER)
  • Moda este o formă de urâţenie atât de greu de suportat, încât trebuie schimbată odată la 6 luni. (OSCAR WILDE)
  • Şoferul prudent este cel care se uită în ambele sensuri înainte de a trece pe roşu. (RALPH MARTERIE)
  • Oamenii care mă irită sunt cei care militează pentru emanciparea femeilor. Se tot caţără pe lăzi şi proclamă că femeile sunt mai isteţe decât bărbaţii. Aşa este, dar ar trebui să fim discrete, altfel se duce naibii totul. (ANITA LOOS)
  • Opera e acea manifestare în care un tip e înjunghiat în spate şi în loc să sângereze, cântă. (EDWARD GARDNER)
%d blogeri au apreciat asta: