Arhive pe etichete: Gânduri, idei

Dansează, dansează, dansează!


Există situații în care simți că ajungi la limită sau ai impresia că toate îți merg atât de rău încât mai ai un pic și clachezi. Sau ai un sentiment de izolare, oarecum și de respingere din partea celor din jur. De multe ori e doar în mintea ta, fiindcă nu vezi lucrurile și din altă perspectivă și tinzi să nu fii rațional. Dar nu poți să o faci. Pentru că doare. Și doare atât de tare încât nu mai gândești limpede, încerci să ții totul în tine deși știi că nu e bine sau dacă vorbești deschis despre ce te apasă o faci atât de lamentabil, fiindcă nu poți opri lacrimile (de frustrare, de durere, de neputință).

Indiferent cât de greu sau lipsit de sens pare…oprește-te! Respiră! Respiră profund! Și dansează…dansează, dansează, dansează, ca și cum nu ar exista ziua de mâine, ca și cum nu ai nici o grijă pe lume…lasă-te purtat de ritm, simte muzica, destinde-te, zbiară, aruncă-ți mâinile în aer…fii liber! Și râzi…râzi, râzi, râzi, indiferent cât de stupid ți s-ar părea, râzi cu poftă, râzi din toată inima, eliberează-ți sufletul de griji.

 

Apoi respiră din nou, intens, profund…și înfruntă-ți demonii și necazurile cu curaj, fiindcă nu ești singur, nu vei fi niciodată singur. Trebuie doar să-ți deschizi ochii…

Anunțuri

Chiar nu știm să oferim critici constructive?


Nedumerirea mea de azi…ba nu. Nedumerirea mea, în general, e asta: de ce ai face un review negativ unui produs/serviciu/etc pe care ai fost invitat să îl testezi de așa manieră încât ești convins că părerea ta e literă de lege?

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, e OK să ai propria opinie și să prezinți lucrurile într-un fel clar, limpede și elocvent și chiar apreciez când părerea este una onestă. Fie că ți-a plăcut un lucru, fie că nu. DAR! Ce nu apreciez, sub nici o formă, este a te apuca să faci comparații inutile, care chiar nu își au rostul și mai ales să ai impresia că știi totul despre acel lucru, iar opinia ta nu admite contradicții. Nu e nimic greșit în a spune ”nu mi-a plăcut chestia x pentru că…” și apoi te apuci să ilustrezi de ce nu ți-a plăcut, dar de ce, după ce faci asta, te apuci să zici un lucru de genul ”dincolo era mai ieftin” sau ”mie nu-mi place, deci e o prostie crasă, n-are nici un sens să încercați măcar”.

Serios?

De ce nu s-a învățat sau nu s-a deprins încă o modalitate de a prezenta sau expune lucrurile cu bun simț sau diplomație? Mai ales că atunci când se va învăța acest lucru se va schimba și tonul unei critici, și aceasta nu va mai fi privită ca un atac (situație ce o întâlnesc mult prea frecvent), ci va fi (sau ar trebui) privită ca o critică constructivă, din care se poate învăța ceva implicit în urma căreia se pot aduce anumite îmbunătățiri sau se pot face anumite adaptări.

O altă dimensiune a nemulțumirii/nedumeririi mele este aceasta: să presupunem că ți s-a dat șansa de a încerca un anumit produs dintr-o categorie sau domeniu oarecum exclusivist, chiar dacă tu de obicei nu ai tangențe cu produsele din acea categorie. Să presupunem că nu ți-a plăcut. Să mai presupunem că îți era specificat dinainte că dacă nu îți place ceva, produsul se poate adapta nevoilor tale și chiar erai încurajat să faci acest lucru. De ce nu ai profita de acest fapt și de ce ai pomeni în stânga și în dreapta (mai puțin celor ce ți l-au oferit) cât de ”nașpa” a fost produsul, dacă tu nici măcar nu ai avut curajul de a merge și a spune ”nu-mi place așa, s-ar putea oare face altfel?” Și de ce nu ai accepta apoi contraziceri de alți consumatori și te-ai apuca să generalizezi, dintr-o manieră pur subiectivă, cum că TOTUL ar fi aiurea sau prost la respectiva companie datorită unui singur produs pe care l-ai testat și pe care nici nu te-ai obosit să încerci să îl adaptezi nevoilor tale?

Asta nu înțeleg. Luminați-mă, vă rog mult, dacă puteți! Pentru că eu mă tot întreb:

– chiar nu știm să oferim critici constructive? și

– chiar e necesar să ne considerăm mici guru în momentul în care emitem o părere?

 


Sursa imaginii

Am realizat ceva…artificiile ne aduc cel mai aproape de stele și galaxii. E neprețuit sentimentul avut în momentul în care stai aproape de ele și ai senzația că vezi Universul…

Eu încă mă bucur ca un copil de fiecare dată când le văd. Chicotesc, exclam, mă minunez. Și nu mi-e rușine de asta 🙂

Cum am ajuns aici?


Cum am ajuns să devenim atât de superficiali, pretențioși și materialiști încât pentru a fi fericiți avem nevoie de lucruri menite să îi facă pe ceilalți invidioși? De ce trebuie să epatăm mereu și să fim într-o continuă competiție cu ceilalți?

Când am încetat să vedem și să fim conștienți de farmecul lucrurilor simple, nu neapărat palpabile?

Și, ce e cel mai important, ce ne face cu adevărat fericiți?

Golden memories


It’s been a day and a half since I listen to only one song. It’s not the first time, nor it will be the last, but this song is different from any other obsession that I had. This song is like a drug, like a terrible addiction that I know it can harm me if I take too much of it but in the same time I know that I cannot let it go, no matter what. This song is absolutely amazing, in its every note and tone, it’s beautiful, it’s deep and it’s been some time since I felt like this because of a melody.

It’s giving me a mixture of feelings, each and every one of them at the highest intensity, it’s giving me shivers down the spine, it’s making my soul tremble, it carries me on the highest pitches of Heaven and in the next moment it brings me down in the depths of Hell, it makes me hopeful but in the same time it makes me extremely sad and helpless. It burns my chest with a terrible pain, as if no love is left in the world, it makes me smile and it makes me cry, but tears of sadness not of joy. It rips my heart out and it sews it back, it’s shattering me apart into millions of pieces and it brings me back together again.

It makes me remember memories I never had but somehow I feel I once knew, it takes me to places I’ve never been before but in a strange way I have a feeling I’ve already been there. It’s as if this song is as old as the world itself, it’s the kind of song that speaks without words, that tells one of the oldest stories of all times, a story that everyone understands without knowing and without thinking. It’s that special moment when you stop thinking and really start feeling, and when you do that you suddenly feel overwhelmed with all the intensity and multitude of feelings, phases and states of mind which you feel all together.

This song is my greatest discovery of all, so far, but I’m aware that it’s going to be my end, as well. It’s slowly taking over and I’m giving all of myself to it. Soon there will be no turning back.

Hei, este OK!


Hei,

Este OK sa iti mai iei si cate o zi libera, chiar daca nu e vacanta, concediu sau sfarsit de saptamana, doar fiindca asa vrei. Este OK ca intr-o zi ploioasa si mohorata sa te „imbolnavesti” subit, doar fiindca tot ce iti doresti este sa stai in pat, infofolit in plapuma, cu o cana de ceai fierbinte in maini, citind o carte buna, lenevind sau urmarind un film grozav. Este OK sa nu raspunzi uneori la telefon, doar fiindca pur si simplu vrei sa stai linistit, fara sa fii batut la cap. Este OK sa spui din cand in cand „nu”, sa refuzi anumite doleante sau cereri, doar fiindca nu esti persoana care mereu trebuie sa aiba grija ca celorlalti sa le mearga bine. Este OK sa spui si in mod direct ceea ce te deranjeaza, pentru ca nu esti obligat sa fii tu cel care „tace si inghite” de fiecare data. Este OK sa lasi pe ultima suta de metri rezolvarea unui proiect daca stii ca in asa fel iti va veni inspiratia. Este OK sa admiti ca nu esti atoatestiutor si sa intrebi atunci cand ceva nu iti este clar, fara sa iti pese ca se va rade de tine sau ca vei fi catalogat drept prost sau ignorant. Este OK sa nu tii diete, doar pentru ca vrei sa te bucuri de ceea ce iti place si sa savurezi pe indelete fiecare bucatica. Este OK sa „uiti” sa iti pui ceasul sa sune, numai pentru a mai putea dormi inca 30 de minute dis de dimineata. Este OK sa te manifesti in cel mai copilaros mod cu putina atunci cand te bucuri cu adevarat de ceva, tocmai fiindca vrei sa pastrezi intacte franturi din perioada fericita si libera a copilariei. Este OK sa te interesezi cat mai mult de lucrurile care te atrag, de ceea ce iti place sa faci. Este OK ca din cand in cand sa iei de pe un platou cea mai mare si mai frumoasa bucata, chiar daca nu e si cea mai aproapiata de tine. Este OK sa fii pasionat de o paleta diversificata de lucruri si sa te manifesti diferit in functie de stare, fiindca stii ca nu esti obligat sa te incadrezi in anumite tipare.

Dar….

NU este OK sa mergi intr-un loc din an in Pasti, fiindca esti prea delasator. NU este OK sa uiti care iti sunt responsabilitatile si NU este OK sa faci pe inabordabilul sau sa te dai o persoana mult prea importanta pentru a vorbi cu cei mai „marunti” decat tine. NU este OK sa iti pese numai de tine si sa te consideri centrul Universului, fiindca nu esti singurul om de pe aceasta planeta, iar soarele nu se invarte in jurul tau. NU este OK sa te bazezi mereu ca ceilalti iti vor face si tie treaba, fiindca fiecare are „felia lui de placinta” de care trebuie sa se ocupe. NU este OK sa fii egoist, lacom si insensibil, nerusinat, indiferent si ipocrit, doar traiesti intr-o comunitate, nu in pustiu. NU este OK sa iti bati joc de cei ce intreaba ceea ce nu stiu, fiindca nu esti atoatestiutor sau daca esti, nu te-ai nascut asa, si tu ai fost in situatia de a nu sti ceva la un moment dat. NU este OK sa intarzii mereu, fiindca la un moment dat lumea se va satura sa te tot astepte. NU este OK sa fii un incuiat mintal si un incapatanat, deoarece lucrurile se pot privi din mai multe perspective. NU este OK sa cataloghezi oamenii, sa le pui etichete, doar fiindca esti mult prea superficial ca sa incerci sa ii observi mai atent. NU este OK sa uiti sa zambesti si sa te bucuri cu adevarat la fel cum NU este OK sa privesti mereu doar partea goala a paharului – viata nu e doar neagra, dar nu e nici doar roz – e o combinatie mult mai frumoasa decat iti poti imagina, cu bune si rele care se completeaza reciproc.

The Phantom of the Opera – Masquerade


Masquerade!
Paper faces on parade . . .
Masquerade!
Hide your face,
so the world will
never find you!
Masquerade!
Every face a different shade . . .
Masquerade!
Look around –
there’s another
mask behind you!
Flash of mauve . . .
Splash of puce . . .
Fool and king . . .
Ghoul and goose . . .
Green and black . . .
Queen and priest . . .
Trace of rouge . . .
Face of beast . . .
Faces . . .
Take your turn, take a ride
on the merry-go-round . . .
in an inhuman race . . .
Eye of gold . . .
Thigh of blue . . .
True is false . . .
Who is who . . .?
Curl of lip . . .
Swirl of gown . . .
Ace of hearts . . .
Face of clown . . .
Faces . . .
Drink it in, drink it up,
till you’ve drowned
in the light . . .
in the sound . . .

Cat de bine reflecta realitatea aceste versuri…Mergand pe strada, in miezul zilei, ma simt cuprinsa in vartejul unui carnaval,  ma simt un spectator ce asista la o parada de prost gust, unde fiecare isi asuma un rol predefinit, sau chiar prea bine definit…iata, in lumina reflectoarelor, doamnele si domnii mei, va prezint actorii unei vesnice tragi-comedii,  instigatorii  unui  amalgam de zambete false, trend-setter-ii unor culori mult prea tipatoare pentru mintile lor sterse,  „inaltimile lor” ce doar cu o privire te zdrobesc…in imaginatia lor, in lumea lor…fug de ei…ma urmaresc…ametesc…aiurez…ajung sa aberez…plutesc…rad…plang…dar ce conteaza? Doar e carnaval, nu e imposibil sa rad si sa plang in acelasi timp…dar am uitat…fara masca nu pot lua parte la mascarada…fara masca raman in anonimitate, raman aceeasi Cenusareasa ce mereu e prea plina de funingine…pentru o lume prea plina de sclipiri false….

%d blogeri au apreciat asta: