Arhive pe etichete: Despre cărți

Două cărți


Nu știu cum se face, dar primesc cărți interesante atunci când am cel mai puțin timp pentru citit din plăcere. Și de data asta am primit două cărți faine la interval de 5 zile, una din ele fiindu-mi împrumutată chiar azi de un prieten, cealaltă de un client la mijlocul săptămânii trecute.

E vorba de „Omul care își confunda soția cu o pălărie” de Oliver Sacks și de „Șoareci și oameni” de John Steinbeck.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Până o să mă pot apuca de ele am alte două cărți de citit, dar de data asta din obligație, pentru un examen ce îl am miercuri: „Dezvoltare Regională” de Radu Barna și „Making Globalization Work” de Joseph Stiglitz (~550 de pagini în total în 2 zile, pe care o să și reușesc să le termin în timp util 🙂 ).

The cage


The dream is alive, with the moon on the hills every night,
Run around and see another side of the tree.
Freedom has a meaning for me, you can’t tame me…

[Sonata Arctica – The Cage]

Complet fara nici o legatura cu fragmentul de mai sus, am terminat de citit A treisprezecea poveste de Diane Setterfield, Bantuitii de Chuck Palahniuk [cel care a scris si Fight Club – da, filmul a fost ecranizarea cartii 😛 ] si de Paulo Coelho Diavolul si domnisoara Prym si Vrajitoarea din Portobello.

Fire and Ice [si ce mai citeste Chocollat :) ]


In ultimele zile am ignorat complet tot ceea ce era legat de blog,  de actiunea de a scrie, de a povesti, de a nara, etc…in schimb, intr-un mod asiduu am citit, m-am jucat si am modificat poze/creat wallpapers [niste tentative de wallpapers, oricum, fiind abia la inceput].

Iar citesc cate 3-4 carti in acelasi timp. Unii ar zice ca nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale daca fac asta, pentru ca o carte trebuie savurata, trebuie simtita, trebuie inteleasa si, fiind egoista, necesita intreaga atentie a cititorului. Totalmente adevarat, insa am trecut de mult de aceasta faza, si mi-am dezvoltat, in timp si mai ales datprita „foametei” si pasiunii pentru carti, o capacitate de a incepe si de a citi mai multe carti in paralel [spre exemplu, intr-o zi am chef sa citesc din cartea A, iar ziua urmatoare ma atrage mai mult cartea B, iar peste 2 zile ma roade curiozitatea cu ce se mai intampla in cartea C]. Am observat ca lucrul asta imi dezvolta foarte mult memoria, fiindca, nefolosind semne de carte, automat trebuie sa retin pagina la care am ramas, precum si ceea ce se intampla in fiecare carte in parte.

Zilele astea am terminat [din nou] o carte superba, pe care, in opinia mea marunta, fiecare ar trebui sa o citeasca macar o data in viata, si anume Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde. Voi reveni, cred, intr-un post viitor cu un articol numai despre aceasta carte. Apoi, ceea ce am inceput si e in curs de citire este o carte peste care am dat din intamplare: Ultima licorna, scrisa de Peter Beagle. Aceasta este povestea unei licorne care pleaca in cautarea celor asemenea ei, avand parte de o calatorie fantastica unde intalneste vrajitoare, magicieni si creaturi mitologice.  Papillion, de Henri Charriere, este cea de-a treia carte. Sunt abia la inceputul ei, dar e scrisa extrem de bine si sper sa nu fiu dezamagita odata ce ajung sa o citesc mai departe.

Spuneam ca am si modificat poze. Am dat peste o fotografie foarte frumoasa, in sectiunea Stock Photos, de pe DeviantArt, si din prea multa plictiseala am modificat-o, in 2 variante, una rece si alta calda, denumite, simbolic, Ice Queen si Fire Queen. Poza originala se poate vedea aici .

The One Ring


The One Ring

Three rings for the Elven-kings under the sky,
Seven for the Dwarf-lords in their halls of stone,
Nine for Mortal Men doomed to die,
One for the Dark Lord on his dark throne
In the Land of Mordor where the Shadows lie.
One Ring to rule them all, One Ring to find them,
One Ring to bring them all and in the darkness bind them
In the Land of Mordor where the Shadows lie.

Antologie de vorbe de duh


Printre cărţile alese pentru a fi citite recent s-a aflat şi cartea cu titlul acestui post, scrisă de Des Machale, apărută la editura Humanitas, în colecţia „Râsul lumii” . Departe de a se considera o carte pretenţioasă, cultă, fiindcă autorul nu face altceva decât să adune toate citatele hazlii peste care a dat de-a lungul vieţii sale (din surse precum cărţile, ziarele, televiziunea, filmele, etc.), această carte este, totuşi, originală, prin conţinutul ei. Imposibil ca după ce au fost lecturate toate peste cele 2000 de citate, după cum se laudă chiar autorul, cititorul să nu fi râs copios măcar la un sfert dintre acestea sau să nu fi chicotit pe marginea a încă o jumătate din ele. Despre sfertul rămas pot spune ca sunt de gustibus, după simţul umorului şi puterea de înţelegere a fiecăruia.

Fiindcă o parte mi s-au părut demne de a fi împărtăşite, iată-le mai jos, precum apar şi în carte.

  • Sunt atât de ghinionist, încât dacă aş cumpăra un cimitir nu ar mai muri nimeni. (ED FURGOL)
  • Întârzii întotdeauna la serviciu, dar am grijă să recuperez plecând mai devreme. (CHARLES LAMB)
  • Luminiţa de la capătul tunelului e a trenului care se apropie. (ROBERT LOWELL)
  • Spune-i şefului cu adevărat ce crezi despre el şi adevărul te va elibera. Din funcţie. (PATRICK MURRAY)
  • Aş fi putut face eu treaba asta în 20 de minute, dar până la urmă am avut nevoie de 2 zile ca să aflu de ce altcineva avusese nevoie de 3 săptămâni ca să o facă pe dos. (J. L. MCCAFFERTY)
  • Nu vă bucuraţi de reducerea impozitelor, e ca şi cum cineva v-ar jefui şi pe urmă v-ar da bani de taxi până acasă. (ARNOLD GLASGOW)
  • Soţul meu lucra la o firmă unde plata se făcea pe baza randamentului. După 6 luni a fost somat să aducă bani de acasă. (PHYLLIS DILLER)
  • Cei care se mândresc cu ordinea de pe birou n-au simţit niciodată fiorul pe care-l ai când descoperi un obiect pe care-l credeai pierdut şi irecuperabil. (HELEN EXLEY)
  • Avocatul este un gentleman învăţat care îţi salvează proprietatea din mâinile duşmanilor şi o păstrează pentru el. (HENRY BROUGHAM)
  • La scoţieni verdictul „nedovedit” înseamnă „vinovat, dar să nu mai faci”. (WINIFRED DUKE)
  • Nu atingeţi genunchiul unei femei la masă; femeia îşi dă seama instinctiv dacă bărbatul care îi atinge genunchiul o mângâie sau doar îşi şterge degetele pline de grăsime pe ciorapul ei. (GEORGE MOORE)
  • Pesimistul e omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. MENCKEN)
  • Îmi pare rău că nu pot veni la petrecere, e seara când bebeluşul iese în oraş, iar eu trebuie să rămân acasă cu bona. (RING LARDNER)
  • Moda este o formă de urâţenie atât de greu de suportat, încât trebuie schimbată odată la 6 luni. (OSCAR WILDE)
  • Şoferul prudent este cel care se uită în ambele sensuri înainte de a trece pe roşu. (RALPH MARTERIE)
  • Oamenii care mă irită sunt cei care militează pentru emanciparea femeilor. Se tot caţără pe lăzi şi proclamă că femeile sunt mai isteţe decât bărbaţii. Aşa este, dar ar trebui să fim discrete, altfel se duce naibii totul. (ANITA LOOS)
  • Opera e acea manifestare în care un tip e înjunghiat în spate şi în loc să sângereze, cântă. (EDWARD GARDNER)
%d blogeri au apreciat asta: