Arhive pe etichete: Cluj

Despre localurile cu aspect dubios care…


…reușesc să te surprindă. Plăcut!

Ieri am dat de un astfel de loc. E vorba de un fast food cu mâncare chinezească, unde am mers la insistențele unui coleg de serviciu care mai fusese și în alte dăți și voia musai să mergem să încerc și eu preparatele de acolo. Ca aspect, nu-i mare lucru de el. E genul de loc pe lângă care ai tendința de a trece repede, fiindcă prejudecățile de care nu poți scăpa te fac să te gândești că e frecventat de diverși indivizi dubioși ce mănâncă/beau preparate de o calitate îndoielnică și unde nu prea te lasă inima să intri de unul singur.

Fast food-ul se numește „Shenyang” și se află pe strada Cloșca, la nr. 1. Servirea se face înauntru, într–un spațiu mic, cu 3 mese dreptunghiulare ce pot găzdui câte 4 persoane. Prima impresie după ce intri e că te întorci cu 10 ani în urmă și pășești într-un local de la țară, unde bătrânii satului stau solitari și își sorb în liniște dețul zilnic de tărie…asta până când simți mirosul îmbietor al mâncării. Pe pereți sunt afișate, în folii protectoare, preparatele ce pot fi servite, precum și niște poze ale unor mâncăruri aflate în meniu cu denumirea chinezească. Mâncarea poate fi cerută la pachet sau poate fi consumată în interiorul fast food-ului.

Dar ce mâncare! Oau! E făcută pe loc, de doamna Xua, bucătăreasa. Fiindcă face fiecare fel pentru fiecare persoană în parte se așteaptă oarecum mult până e gata, în funcție și de câte comenzi sunt de terminat înaintea ta. Noi am așteptat pentru o porție de supă și un fel principal cam 15-20 de minute. Dar a meritat așteptarea!

Am mâncat, pentru prima dată în viața mea, supă de alge marine. Voiam să încerc ceva nou și m-a convins colegul meu să o încerc. Pe principiul „lasă că dacă nu îți place o mănânc eu, că mie îmi place tare mult” (vorbele colegului) am gustat supa. Mi-a plăcut foarte mult! Nu o să o descriu, pentru că sigur nu o să o descriu cum trebuie 🙂 Dar zic numai atât: eu sunt tare pretențioasă când vine vorba de mâncare, nu mănânc chiar orice și dacă nu îmi place, nu termin ce am pe farfurie. Dar supa asta efectiv am devorat-o, deși era fierbinte…nu mai conta, era extrem de delicioasă!

Colegul meu și-a luat o porție de pui picant cu orez, ciuperci, legume și bambus. Foarte bună și aceea, fiindcă nu m-am putut abține să nu gust și de la el un pic. Și pentru că mi-a plăcut, mi-am luat și eu o porție, dar variantă nepicantă.

Atât de bine arăta mâncarea! Și atât de bună a fost! Am zis că o să mai merg acolo cât de curând, să încerc și restul sortimentelor din meniu. Și au niște prețuri foarte mici! Supa de alge a fost 6 lei, 440 de grame. Porția de pui picant cu orez a fost 10 lei, cea de pui simplu 9 lei, ambele având câte 400 de grame. Și clienți au, nu glumă.

Iar data viitoare când merg o să încerc să aflu și povestea localului. Am o bănuială că e una tare drăguță, la fel ca poveștile celor ce lucrează acolo.

Așa că vă recomand să mergeți acolo! Mergeți, gustați, savurați și lăsați-va izbiți, la figurat, de contrastele localului 🙂

Anunțuri

Despre Toamna Muzicală Clujeană


„Ieri a debutat în forță cea de-a 46-a ediție a Festivalului Internațional Toamna Muzicală Clujeană”…

Stau de ceva timp și încerc să îmi încep articolul cu această frază, dar nu pot. E mult prea tranșantă, prea fără viață și prea puțin piperată…e oarecum fadă…lipsită de emoție…nu reflectă nicidecum atmosfera de care am avut ieri parte la Casa Universitarilor, unde orchestra simfonică și corul Filarmonicii clujene au susținut concertul de deschidere al festivalului – „Damnațiunea lui Faust”, op. 24, compus de Hector Berlioz.

 

Sunt momente în cursul vieții noastre agitate când e nemaipomenit de bine să luăm parte la concerte de acest fel – să lăsăm toate probleme și frământările deoparte și să alocăm câteva ore din timpul nostru prețios sufletului nostru. Fiindcă nimic nu atinge mai bine sufletul și nu îl face să vibreze mai intens decât muzica. De-a lungul anilor am realizat ce înseamnă, de fapt muzica. E hrană pentru sufletul nostru însetat de emoții, e (aproape) unica modalitate prin care putem experimenta senzații din cele mai diverse în aceeași bucată muzicală – de la bucurie pură, la teroare sau tristețe profundă. Muzica e cea care ne ridică pe culmile extazului sau ne prăbușește în abisul disperării. Muzica e, în același timp, și modul prin care ființa umană exprimă cel mai bine tot ceea ce nu poate reda prin simple cuvinte, acestea fiind prea sărace pentru a descrie anumite stări, trăiri, sentimente. Muzica rupe toate barierele impuse de cultură sau limbaj. Ne apropie pe toți, ne face să ne simțim ca unul, face inimile noastre să bată la unison în același ritm. E numită, pe drept, limbajul universal…

 

Publicul de ieri a fost din cel mai divers. Tineri și vârstnici, persoane dichisite sau nu prea, în funcție de gustul fiecăruia sau posibilități…eram atât de diferiți cu toții. Asta până în momentul în care am intrat în sală și ne-am ocupat locurile. Atunci nu a mai contat nimic, nu a mai contat din ce mediu provine fiecare, au dispărut toate diferențele și a rămas un singur lucru ce ne-a unit pe toți și care ne-a adus ieri la un loc: dragostea pentru muzică!

Încă nu am învățat că la concertele simfonice nu aplaudăm la mijlocul lor, cum facem la alte concerte, și poate că încă mai uităm să ne închidem telefoanele sau să le punem pe silențios atunci când intrăm în sala de spectacole, însă, vorba aceea, nici Roma nu a fost construită într-o zi. Față de alți ani, totuși, micile incidente de acest gen sunt mult mai rare. Există, dar nu mai sunt atât de frecvente. Și asta e de bine. E un lucru bun și arată că ne pasă. Că avem respect și îi apreciem pe artiștii ce ne încântă cu muzica lor.

Ieri am uitat de tot timp de aproape 3 ore, nu mi-am dat seama cum a zburat timpul. A fost minunat! Ador concertele cu orchestră și cor! Iar dacă sunt dirijate de un adevărat maestru al baghetei…atunci sunt mai mult decât minunate, sunt magnifice! Așa a fost și concertul de ieri. Concertul a fost pus în scenă sub bagheta maestrului Cristian Mandeal. Spun maestru, fiindcă omul e senzațional. E atât de plin de energie, trăiește cu atâta intensitate muzica, simte fiecare notă, fiecare crescendo, și reușește să transmită și spectatorilor această energie, reușește să-i transpună „aici și acum”.

Soliștii de ieri au fost Carmen Gurban, Tony Bardon, Balla Sandor și Florin Sâmpelean. Superbe voci…mari artiști! (mai multe despre ei într-un articol viitor, merită scris separat și mai pe larg)

Finalul concertului…ah, finalul! Aplauze furtunoase la scenă deschisă minute în șir, zâmbete calde pe fețele spectatorilor, frenezia ce o simțeam fiecare înlăuntrul nostru…și mai presus de toate…emoția artiștilor și lacrimile apărute în ochii dirijorului la final. Nu prea pot descrie foarte bine ce a fost, fiindcă a fost…intens. Da, ăsta e cuvântul. Intens. Și emoționant. Și…uman!

Închei prin a ura la cât mai multe ediții acestui festival. La cât mai multe toamne magice, pline de poezie și de sublim. La cât mai multe concerte minunate! Și mai am o urare..mai mult un îndemn: mergeți la concerte simfonice! Mergeți și lăsați deoparte orice altceva și timp de o oră, două, trei, simțiți cu inima și sufletul! Merită totul!

Festivalul ține până pe 26 octombrie, timp suficient să mergeți, măcar o dată, la unul din concerte. Mai multe informații găsiți aici:

www.tmc.filacluj.ro –  informatii despre artiștii invitați la TMC, program, echipa etc
www.filacluj.ro  – site-ul Filarmonicii Clujene
www.facebook.com/filacluj – pagina de Facebook a Filarmonicii
www.facebook.com/ToamnaMuzicalaClujeana – pagina de Facebook a TMC

Caut căsuță!


Iar e vorba de ceva urgent! 🙂

Caut căsuță pentru un pisicuț mic, adorabil, iubitor și „lipicios”.

Are cam 2 luni, e băiețel și e în trei culori – alb cu pete negre și portocalii. Se zice că pisicuțele acestea aduc noroc.

L-am găsit la Interservisan debusolat și flămând. L-am dus la veterinar, e curat și deparazitat extern și intern. Are nevoie de cineva care să îl iubească și să îi acorde atenție – el e extrem de dulce, locul preferat de dormit deocamdată e… în palme. Te atașezi instant de el, nu ai cum să nu îl îndrăgești de mama focului când îl vezi câtă iubire poate să îți acorde un suflețel așa de mic și nevinovat.

E de preferabil să îi găsesc o căsuță în Cluj. Eu nu îl pot ține la mine, așa că vă rog să mă ajutați și să dați mai departe post-ul acesta.

La mulți ani mie!


Azi, pe 1 august, se împlinesc 2 ani de când lucrez la Starbucks Cluj. Încă nu îmi dau seama când a trecut timpul ăsta. Unii mi-au spus că am irosit 2 ani din viață, alții mi-au spus că am avut multe de învățat de aici.

M-am tot gândit…nu sunt 2 ani pierduți. Nicidecum! Am realizat în acești 2 ani mai multe decât am realizat în alți 5, înainte de a mă angaja. În acești 2 ani am lucrat (cu jumătate de normă, apoi cu 3/4, dar ținând cont de mediul și modul de lucru am resimțit totul ca pe o slujbă cu normă întreagă), am făcut un master (la zi) și între toate astea am reuști să strecor diverse activități întreprinse strict pentru plăcerea mea, la modul cel mai personal. În plus, am avut minunata ocazie de a călători extrem de mult! Nu știu ce alt loc de muncă ar mai fi fost atât de permisiv și de flexibil încât să mă lase să fac atât de multe!

Nu spun că e ușor. Au fost, și uneori mai sunt, momente în care îmi vine să plâng după o zi de lucru sau momente în care ajung seara atât de obosită încât nici să adorm nu pot. Dar merg înainte cu ce fac, pentru că lăsând deoparte toate lucrurile urâte, chiar îmi place ceea ce fac și am învățat enorm de multe lucruri – legate de cafea, dar mai ales legate de…viață Zâmbet

Am învățat să îmi gestionez timpul, în primul rând. Apoi, am învățat să am răbdare. Infinită răbdare și calm…am învățat să acționez rațional în situații limită, am învățat să lucrez cu oamenii (și ăsta e cel mai greu lucru!!!). Am învățat să nu mai judec impulsiv și am învățat să las deoparte stereotipurile. Am învățat să iau fiecare persoană și fiecare lucru așa cum e. Am învățat că oricât de mărunt ai părea, tot poți să faci ziua frumoasă cuiva, chiar și numai zâmbindu-i cald. Am învățat că obții mult mai multe dacă privești partea bună a lucrurilor. O schimbare de perspectivă e mereu binevenită.

Și am mai învățat ceva – cel mai important lucru, poate…dacă pui pasiune în ceea ce faci, acest lucru se vede în tot ce întreprinzi.

Cât despre oamenii cu care am avut ocazia de a interacționa în acești 2 ani…ei bine, am dat de o serie de oameni de excepție și am ajuns să cunosc niște persoane minunate cu care, în alte contexte, nu aș fi avut posibilitatea de a interacționa.

Și știu că poate sunt naivă, dar chiar cred că ceea ce fac e important și atunci când sunt pe tură reușesc să împart zâmbete. Așa că…la mulți ani mie!

P.S. pin-ul de mai jos l-am primit azi și e pus pe șorțul de lucru, așa că se poate vedea și „pe viu” când lucrez Zâmbet

IMG_20120801_154833

Despre „Lumea copiilor”


Pe 7 iulie, în cadrul Swimathon, voi înota pentru proiectul „Lumea copiilor de la Terapie Intensivă”, cu scopul de a reuși să strâng cât mai mulți bani pentru asta. Acest lucru înseamnă că toți „sponsorii” ce vor pune la bătaie o sumă pentru performanța mea vor ajuta, de fapt, proiectul ales de mine.

Atunci când m-am hotărât să mă înscriu în competiție am pornit de la premisa că știu dinainte pentru ce o să înot, dar planurile mi-au fost date peste cap atunci când am dat peste ideea proiectului celor de la Terapie Intensivă. Nu exagerez când spun că m-au trecut fiori reci pe șira spinării, fiindcă ce am citit acolo m-a emoționat foarte tare:

Copii născuți cu malformații, copii care suferă de cancer, ocluzii intestinale, peritonite, fracturi, copii în comă, copii aflați în moarte cerebrala, Copii care sunt victime ale accidentelor de mașină, copii… politraumatizați sau arși. Uneori traiesc aici din prima zi de nastere… până la moarte, iar alteori din prima zi, până când medicii reușesc imposibilul și le (re)dau viața… Secția de Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj este cea mai grea, spun medicii de acolo. Este grea, pentru că te lovești peste tot de imaginea dureroasă a unor copii care nu pot respira singuri, care uneori nu au voie să mănânce zile… sau săptămâni întregi și sunt alimentați intravenos. E un loc unde sondele, tuburile, acele, cateterele, operațiile și investigațiile fac parte din decor, un decor din care familia și prietenii lipsesc, iar jocul și joaca sunt amintiri și bucurii îndepărtate.

Am mai zis-o și o mai zic: când vine vorba de copii devin foarte soft.

 

Dintr-o perspectivă mai „tehnică”, proiectul e structurat așa:

Nevoia/problema căreia îi raspunde proiectul:
Spațiul ocupat de secția ATI a Spitalului de Copii a fost extins și recompartimentat recent, însă medicii trebuie să lupte – de multe ori în situații disperate – cu boli și cazuri care în trecut erau în afara resurselor medicale. Sunt resurse care există acum, însă la care ei nu au acces și de care au mare nevoie. "Am ventilat manual un bebeluș de trei luni toată noaptea. Altfel risca să moară. Nu aveam un aparat – un ventilator – astfel că am ținut un om blocat până a doua zi, când am împrumutat un aparat de la Unitatea de Primire Urgențe" – dr. Kovacs Eniko, șef secție ATI

Beneficiarii și grupul-țintă:
Copiii internați sau cei care vor ajunge să beneficieze de serviciile Secției ATI a spitalului de Copii.

Bugetul necesar pentru implementarea proiectului
Ne propunem să strângem 15.000 de Euro, sumă din care vor putea fi cumpărate 12 seringi automate și 5 infuzomate, toate vitale pentru funcționarea secției ATI (cost aproximativ: 4.000 lei/produs).

Obiectul financiar de strângere de fonduri prin Swimathon
60.000 de lei

 

Suma de care au nevoie e una destul de mare, dar nu se poate spune că e imposibil de strâns. Eu îmi iau angajamentul că voi da tot ce pot în ziua concursului. Evident, obiectivul meu e să strâng cât mai mulți bani, însă voi munci pentru asta. Voi trage de mine și îmi voi depăși limitele.

Asta e provocarea mea! Asta e promisiunea mea!

Pe 7 iulie!


 

Am stat mult să mă hotărăsc dacă să o fac sau nu. Am luat în calcul multe scenarii – dacă nu va fi bine? Dacă voi dezamăgi? Dacă nu voi rezista? Într-un final am spus „DA! O voi face, indiferent ce va fi!”.

Nu sunt înotătoare profesionistă, nici măcar nu am făcut cursuri de înot. Oricât a încercat și tata să mă învețe să înot când eram mică nu a reușit, îmi era mult prea frică. Asta până într-o bună zi când am zis că fie ce-o fi, eu tot o să învăț. Și am reușit, singură. Am fost extrem de fericită, mi-am dovedit mie că dacă îmi propun ceva, reușesc, trebuie numai să cred cu adevărat asta.

Exact asta mi-am propus și acum: să îmi dovedesc că pot, să îmi dovedesc că îmi pot depăși limitele. Să reușesc asta făcând ce îmi place.

 

clip_image002Așa încât m-am înscris în cadrul Swimathon Cluj, unde pe data de 7 iulie voi înota timp de o oră pentru proiectul „Lumea Copiilor de la Terapie Intensivă”. Inițial voiam să înot pentru unul din proiectele înscrise de Fundația Comunitară Cluj, dar m-a emoționat mesajul celor de Terapie Intensivă. Ce pot să zic? I’m a softie atunci când vine vorba de copii…

 

Am estimat că voi reuși să înot 20 de lungimi de bazin olimpic, însă am fost foarte surprinsă să constat că, fără să mă grăbesc, ieri am înotat 40 de lungimi de piscină (echivalentul a 20 de lungimi de bazin olimpic) în 25.05 minute, pe cronometru. Provocarea va fi să înot timp de o oră, încontinuu.

Acum, poate mulți nu știți ce e acest Swimathon. Ei bine,

Swimathon-ul este un eveniment-cadru de strângere de fonduri, o platformă dinamică, interactivă și atractivă, pe care Fundația Comunitară Cluj o deschide comunității, celor interesați să strângă fonduri pentru proiecte diverse.  În trei ani de Swimathon la Cluj, am strâns 200.000 de lei, de la 1.000 de susținători, pentru 23 de proiecte din domenii variate – educație și burse, vârstnici, reabilitare de locuințe, protecția animalelor, sănătate și terapii speciale, sport etc. Swimathonul este deschis companiilor, organizațiilor, grupurilor de inițiativă și indivizilor, care au astfel acces la un mecanism de strângere de fonduri pentru propriile proiecte.

Deoarece cred cu tărie în proiectul pentru care m-am decis să înot, voi avea nevoie de sprijinul vostru. Ca să strâng cât mai mult pentru cauza pentru care voi înota voi avea nevoie de susținători. Sigur, mă voi bucura extrem de mult dacă voi avea susținători prezenți fizic în ziua Z, care să mă încurajeze de pe margine, însă vreau un pic mai mult ca susținere – o susținere materială.

Ca sponsori ai mei, puteți să mă susțineți în 2 moduri:

– cu o sumă fixă pentru toată evoluția, indiferent de numărul de lungimi de bazin înotate sau

– cu o sumă de minim 1 leu pentru fiecare lungime de bazin înotată în cele 60 de minute.

Formularul de susținere poate fi accesat aici. Cei care nu sunteți din Cluj mă puteți susține și efectuând plata online.

Mai multe detalii despre eveniment și proiectele înscrise găsiți aici.

Acestea fiind zise…să fie într-un ceas bun, fiindcă e prima oară când înot pentru o cauză, într-un bazin olimpic, timp de o oră încontinuu. E o provocare foarte mare, și la final vreau să fiu mândră de mine că am dat tot ce am putut și a ieșit ceva cu adevărat frumos!

S-a pierdut o cățelușă, vreau să fie găsită!


Post exclusiv pentru Cluj:

S-a pierdut căţeluşa Maya, de talie medie, părul negru, în unele locuri gri, cu ochelari maro. Are chip la ceafă.
Este o fire timidă, dar sociabilă şi prietenoasă.
A fugit în centru, pe strada Eroilor.

Are zgardă neagră cu un batic roşu în carouri

În cazul în care o găsiţi sunaţi la: 0755152447!!!!!!!
joanasander.js@hotmail.com

O știu pe proprietară, iar cățelușa mi-e extrem de dragă și vreau din suflet să fie găsită! Și mai vreau să văd cu adevărat utilitatea social media! Am mai auzit de cazuri în care s-au găsit animale pierdute prin intermediul SM, vreau ca și acesta să fie unul din acelea…

Vă rog să răspândiți cum puteți informația, să ajungă la cât mai multe persoane. Mulțumesc!

%d blogeri au apreciat asta: