Arhive pe etichete: campanie

Dear 16 year-old me


Am dat azi peste filmulețul acesta. Mi se pare una din cele mai tari campanii de informare și conștientizare pe care le-am văzut în ultima perioadă.

Uitați-vă la el! Dați-l mai departe!

Informați-vă! Îngrijiți-vă!

Anunțuri

Am reușit!!!


Sunt EXTREM de fericită!!! Mi-am depășit orice, dar ORICE așteptări și limite azi, la Swimathon! Estimasem că în cele 60 de minute voi înota 20 de lungimi de bazin, dar rezultatul final a fost uimitor pentru mine!

60 de minute

42 de lungimi de bazin înotate (= 2100 m = 2.1 km)

1.945 de lei (și asta nu e încă suma finală, era totalul dinainte de actualizările finale)

A fost un moment în care simțeam că mi-am atins limita, fizic, undeva la minutul 32. Încă nu știu de unde am extras energia necesară pentru a termina. Am primit ieri un sfat minunat, ce m-a ajutat enorm azi: „nu te gândi la turele totale, fă abstracție și de timp! Ia-o pe rând, lungime după lungime! Enjoy the moment, have a great time, be at your best!”. Și așa am și făcut. Pași mărunți…

E de nedescris sentimentul ce îl am acum. Sunt plină de adrenalină. Mi-am depășit orice limită!

Și…am de făcut o mărturisire: e PRIMA DATĂ când am înotat 60 de minute fără oprire!!! Până acum înotam în reprize de câte 20-25 de minute, cu pauză de câte 4-5 minute. Sunt euforică! 😀

Mai pot spune doar: am reușit!!!

P.S. Suma finală o aflu mai pe seară, și tot atunci voi pune și niște poze.

UPDATE:

Suma finală a fost de 2.101 lei! Uau! Mulțumesc mult tuturor!

Ziua „Z”


Here we go! Azi a fost o zi extrem de plină de emoții pentru mine, am avut susținerea disertației de care am trecut cu bine (uraaa!). Dar emoțiile nu se opresc aici, asta fiindcă mâine e 7 iulie și are loc Swimathon-ul!

Voi înota între 11.50 și 12.50, pe culoarul 2 (am un nod în stomac când mă gândesc la ziua de mâine, dar va fi bine, sunt emoții cosntructive)

Până acum s-au strâns 1.555 lei, desfășurătorul complet poate fi vizualizat aici. Vă spun extrem de sincer că nu am cuvinte! E o sumă ce mi-a depășit orice așteptări!

Vă mulțumesc!

P.S. Urați-mi succes! 🙂 Și sper să văd cât mai multe persoane cunoscute acolo, mă va ajuta mult!

Un mare mulțumesc!


Acesta e un post în care mă adresez tuturor celor care mă ajută și îmi susțin, sub orice formă, participarea la Swimathon Cluj. Simt nevoia să o mai spun o dată…de fapt nu o dată, de mai multe ori, să o strig în gura mare, chiar. Vreau să vă mulțumesc că sunteți alături de mine! Chiar dacă o mare parte din voi nu o să puteți fi prezenți la fața locului sâmbătă, apreciez enorm faptul că v-ați implicat – fie cu un post pe blog, fie cu un retweet pe Twitter, fie cu un share pe Facebook. Fiecare gest și fiecare acțiune nu au făcut altceva decât să mă facă să cred că se poate.

Voi merge sâmbătă cu încredere în mine, voi înota cu multă determinare și vă voi face să fiți mândri de mine! Voi da tot ce pot! Măcar atât pot face, acesta e modul meu de a vă arăta că gesturile voastre contează și că toată încrederea pe care v-ați pus-o în mine, că o să reușesc, nu e în zadar.

Așadar, din inimă, un mare mulțumesc se îndreaptă către:

Gabriel, TVdece, Ciulea, Florin Rușanu și Vasile pentru post-urile de pe blog (Florin s-a hotărât să se și implice activ, ca înotător!!!)

Pentru ce au făcut pe Twitter le mulțumesc, în ordine, lui Ciulea, Robi, Alex Bartiș, Diana, Groparu, TVdece, Bogdan Cojocaru, Radu, Psaico, Dan Olteanu, Șerban, Sigina, Mihai Rotar.

Pe Facebook a fost un soi de reacție în stilul bulgărelui de zăpadă – vă mulțumesc mult tuturor celor ce ați dat mai departe articolele postate acolo de către oamenii minunați pe care i-am enumerat mai sus.

Și, cel mai mare mulțumesc ever merge către cei ce decid să mă susțină (sau au și făcut-o deja) financiar sâmbătă. Fiindcă, să nu uităm, voi înota pentru secția de copii de la terapie intensivă, iar banii strânși în urma evoluției mele vor merge către ei!

Apel către comunitatea online locală


A rămas mai puțin de o săptămână până la Swimathon Cluj. 6 zile, mai exact.

Și cam 5 zile au mai rămas pentru înscrierile susținătorilor.

Acum e momentul să mi se dovedească puterea online-ului, a comunității locale. Am auzit de prea multe ori formularea aceasta, am auzit de mult prea multe ori ideea că suntem uniți, că ne implicăm în comunitate, că suntem activi și că avem ceva de spus (vis-a-vis de orice subiect).

Acum vreau să mă conving cu adevărat că împreună putem schimba ceva sau putem realiza ceva. Pentru cei care nu știți, sâmbătă voi înota pentru secția de copii de la Terapie Intensivă, cu scopul de a strânge o sumă cât mai mare pentru ei. Pentru asta, am nevoie de susținători. Fizic, să fie în sală în momentul evenimentului, dar și financiar. E vorba de un gest mic, pe care fiecare din noi îl poate face. Dacă stați să faceți un calcul câți bani dați într-o săptămână pe diverse lucruri care pot fi incluse lejer în categoria capriciilor, se ajunge la un total impresionant de cele mai multe ori.

De ce să nu se ajungă și în situația de față la un total la fel de impresionant? Gest mărunt cu gest mărunt…picătură cu picătură și se adună. Suntem mulți. Putem fi o echipă frumoasă. Putem realiza ceva de care să fim mândri!

Eu mi-am luat angajamentul că voi înota în 60 de minute 20 de lungimi de bazin olimpic, asta pentru că până acum nu am mai înotat 60 de minute încontinuu și nu știu cum va fi. Dar astea 20 de lungimi le voi înota sigur, și pe deasupra îmi iau angajamentul că voi trage de mine să reușesc mai mult, să dau mai mult.

Voi puteți fi susținătorii mei în două moduri: fie mă susțineți cu o sumă fixă pe toată evoluția, indiferent de numărul de lungimi de bazin înotate, fie mă susțineți cu minimum  1 leu pe lungimea de bazin. În formularul de susținere este și opțiunea de a apărea ca ”anonimi” în centralizatorul online. Puteți bifa căsuța dacă doriți, e o alegere strict personală pe care eu o voi respecta și nu voi comenta legat de ea.

Ce spuneți? Haideți să dovedim că se poate! Se poate să facem ceva de care să fim mândri. Voi și cu mine, împreună!

Împreună ca un tot, împreună ca o comunitate!

P.S. Susținătorii pot fi și din alte orașe, așa încât mă voi bucura dacă vă veți implica și cei din afara Clujului.

Am mai scris despre Swimathon aici și aici.

Pe 7 iulie!


 

Am stat mult să mă hotărăsc dacă să o fac sau nu. Am luat în calcul multe scenarii – dacă nu va fi bine? Dacă voi dezamăgi? Dacă nu voi rezista? Într-un final am spus „DA! O voi face, indiferent ce va fi!”.

Nu sunt înotătoare profesionistă, nici măcar nu am făcut cursuri de înot. Oricât a încercat și tata să mă învețe să înot când eram mică nu a reușit, îmi era mult prea frică. Asta până într-o bună zi când am zis că fie ce-o fi, eu tot o să învăț. Și am reușit, singură. Am fost extrem de fericită, mi-am dovedit mie că dacă îmi propun ceva, reușesc, trebuie numai să cred cu adevărat asta.

Exact asta mi-am propus și acum: să îmi dovedesc că pot, să îmi dovedesc că îmi pot depăși limitele. Să reușesc asta făcând ce îmi place.

 

clip_image002Așa încât m-am înscris în cadrul Swimathon Cluj, unde pe data de 7 iulie voi înota timp de o oră pentru proiectul „Lumea Copiilor de la Terapie Intensivă”. Inițial voiam să înot pentru unul din proiectele înscrise de Fundația Comunitară Cluj, dar m-a emoționat mesajul celor de Terapie Intensivă. Ce pot să zic? I’m a softie atunci când vine vorba de copii…

 

Am estimat că voi reuși să înot 20 de lungimi de bazin olimpic, însă am fost foarte surprinsă să constat că, fără să mă grăbesc, ieri am înotat 40 de lungimi de piscină (echivalentul a 20 de lungimi de bazin olimpic) în 25.05 minute, pe cronometru. Provocarea va fi să înot timp de o oră, încontinuu.

Acum, poate mulți nu știți ce e acest Swimathon. Ei bine,

Swimathon-ul este un eveniment-cadru de strângere de fonduri, o platformă dinamică, interactivă și atractivă, pe care Fundația Comunitară Cluj o deschide comunității, celor interesați să strângă fonduri pentru proiecte diverse.  În trei ani de Swimathon la Cluj, am strâns 200.000 de lei, de la 1.000 de susținători, pentru 23 de proiecte din domenii variate – educație și burse, vârstnici, reabilitare de locuințe, protecția animalelor, sănătate și terapii speciale, sport etc. Swimathonul este deschis companiilor, organizațiilor, grupurilor de inițiativă și indivizilor, care au astfel acces la un mecanism de strângere de fonduri pentru propriile proiecte.

Deoarece cred cu tărie în proiectul pentru care m-am decis să înot, voi avea nevoie de sprijinul vostru. Ca să strâng cât mai mult pentru cauza pentru care voi înota voi avea nevoie de susținători. Sigur, mă voi bucura extrem de mult dacă voi avea susținători prezenți fizic în ziua Z, care să mă încurajeze de pe margine, însă vreau un pic mai mult ca susținere – o susținere materială.

Ca sponsori ai mei, puteți să mă susțineți în 2 moduri:

– cu o sumă fixă pentru toată evoluția, indiferent de numărul de lungimi de bazin înotate sau

– cu o sumă de minim 1 leu pentru fiecare lungime de bazin înotată în cele 60 de minute.

Formularul de susținere poate fi accesat aici. Cei care nu sunteți din Cluj mă puteți susține și efectuând plata online.

Mai multe detalii despre eveniment și proiectele înscrise găsiți aici.

Acestea fiind zise…să fie într-un ceas bun, fiindcă e prima oară când înot pentru o cauză, într-un bazin olimpic, timp de o oră încontinuu. E o provocare foarte mare, și la final vreau să fiu mândră de mine că am dat tot ce am putut și a ieșit ceva cu adevărat frumos!

Hai să nu mai fim așa cinici și superficiali!


Suntem atât de interiorizați, atât de concentrați pe propriile persoane și nevoi încât tindem să ignorăm ce se întâmplă cu alții aflați într-o situație mai nefericită decât a noastră. Sau dacă băgăm de seamă, tratăm totul fie cu foarte mult scepticism, de cele mai multe ori cinism (”ce, eu i-am pus să ajungă în situația asta?”), răceală și indiferență.

Suntem atât de axați pe a obține ceva ce nu avem, încât nu ne mai bucurăm de ceea ce avem. Se poate spune că e răsuflată deja expresia „farmecul lucrurilor simple” – fie pentru că e zisă încontinuu încât a ajuns deja un clișeu, fie pentru că e pomenită în răspăr, fără a crede cu adevărat în ea. Vrem mereu lucruri cât mai scumpe, să impresionăm, să epatăm, să arătăm care ne e „valoarea”. Suntem prea materialiști. Mult prea materialiști și ahtiați după aprecierea, admirația sau invidia celor din jur. „Să moară dușmanii”, nu alta…

Ei bine, ar trebui să fim fericiți cu ce avem, indiferent cât e. Se apropie Crăciunul și de obicei în perioada asta diverse organizații încep să facă fundraising sau strângere de obiecte pentru bătrânii sau copiii ce sunt mult defavorizați și pentru care căldura unui cămin e oferită de centrele de plasament. Sunt oameni pentru care Crăciunul înseamnă, poate, o masă mai bogată decât în restul anului și bucuria primirii unei îmbrățisări, în majoritatea cazurilor din partea unui străin.

Compania unde lucrez va organiza pentru un grup de copii de la un centru de plasament o seară pe care copiii o vor petrece alături de noi, iar unul din colegi va fi îmbrăcat în Moș Crăciun și le va oferi daruri. Doamna directoare de la centrul de plasament ne-a trimis în avans o listă cu ce își doresc copiii. Ni s-a rupt sufletul când am citit ce era pe lista aceea – de la agrafe, plastilină, o minge și câteva cărți de povești la mănuși, papuci de casă și produse de igienă. Lista nu era foarte mare și erau lucruri care pentru noi sunt atât de normale încât nu le mai conștientizăm neapărat. Sigur, copiii nu trăiesc în cele mai mizere condiții, însă nici nu sunt răsfățați și li se oferă doar strictul necesar. Plus că nu au ajuns în centrul de plasament de bunăvoie, sunt foarte emoționante poveștile lor. Dar acum serios, societatea noastră e foarte dezaxată. Chiar spuneam că dacă nu primim aprobarea de a cumpăra aceste lucruri din partea firmei, le vom lua noi, din banii noștri. Măcar atât putem să facem.

Și dacă lucrurile vor merge bine, ne vom implica și în campania ShoeBox. O dată pe an e Crăciunul și un gest atât de simplu putem să facem fiecare, să îi ajutăm pe cei aflați la nevoie fiindcă, s-o recunoaștem, sunt destui. Și ce e cel mai trist e când cei aflați în situații dramatice sunt copii…nu spune nimeni să mergem să salvăm copiii din Africa, fiindcă nu o să putem face asta decât dacă am fi moguli filantropi, ceea ce e puțin probabil, dar un gest simplu, un gest mărunt de a ajuta măcar o dată pe an niște copii (sau bătrâni) din comunitatea în care trăim putem face cu toții. N-are rost să mă leg de câți bani aruncăm pe prostii și fast food de-a lungul unui an. Dar ar trebui să începem să nu mai visăm la cai verzi pe pereți, la ultimele modele în materie de gadgeturi sau mașini și să începem să fim OAMENI.

Măcar o dată pe an să aducem puțină lumină în viața altora. Și să nu așteptăm să vină alții să ne-o ceară. Nu strică să facem noi un efort și să căutăm. Și ce-i și mai important – s-o facem din suflet, nu doar de ochii altora!

%d blogeri au apreciat asta: