Arhive pe etichete: blog

Un mare mulțumesc!


Acesta e un post în care mă adresez tuturor celor care mă ajută și îmi susțin, sub orice formă, participarea la Swimathon Cluj. Simt nevoia să o mai spun o dată…de fapt nu o dată, de mai multe ori, să o strig în gura mare, chiar. Vreau să vă mulțumesc că sunteți alături de mine! Chiar dacă o mare parte din voi nu o să puteți fi prezenți la fața locului sâmbătă, apreciez enorm faptul că v-ați implicat – fie cu un post pe blog, fie cu un retweet pe Twitter, fie cu un share pe Facebook. Fiecare gest și fiecare acțiune nu au făcut altceva decât să mă facă să cred că se poate.

Voi merge sâmbătă cu încredere în mine, voi înota cu multă determinare și vă voi face să fiți mândri de mine! Voi da tot ce pot! Măcar atât pot face, acesta e modul meu de a vă arăta că gesturile voastre contează și că toată încrederea pe care v-ați pus-o în mine, că o să reușesc, nu e în zadar.

Așadar, din inimă, un mare mulțumesc se îndreaptă către:

Gabriel, TVdece, Ciulea, Florin Rușanu și Vasile pentru post-urile de pe blog (Florin s-a hotărât să se și implice activ, ca înotător!!!)

Pentru ce au făcut pe Twitter le mulțumesc, în ordine, lui Ciulea, Robi, Alex Bartiș, Diana, Groparu, TVdece, Bogdan Cojocaru, Radu, Psaico, Dan Olteanu, Șerban, Sigina, Mihai Rotar.

Pe Facebook a fost un soi de reacție în stilul bulgărelui de zăpadă – vă mulțumesc mult tuturor celor ce ați dat mai departe articolele postate acolo de către oamenii minunați pe care i-am enumerat mai sus.

Și, cel mai mare mulțumesc ever merge către cei ce decid să mă susțină (sau au și făcut-o deja) financiar sâmbătă. Fiindcă, să nu uităm, voi înota pentru secția de copii de la terapie intensivă, iar banii strânși în urma evoluției mele vor merge către ei!

Gata sesiunea!


Teoretic, in „acte” si in date. Insa, la modul practic, inca nu e gata, vine sesiunea de restante si mariri [sper ca in cazul meu sa fie doar vorba de mariri], unde va trebui iar invatat, cu marele regret ca libertatea a apucat sa fie gustata pentru cateva zile.

A fost lung, a fost obositor si a fost asa cum este fiecare sesiune – si cu succese, si cu reusite mai putin demne de lauda 🙂 Dar ce ar fi un student daca ar lua doar 10 pe linie, de prima data? Mi s-ar parea cel putin dubios.

Ma intreb ce fac ceilalti pe perioada sesiunii, cand au de invatat si nu prea au ocazia sa iasa din casa. Cum se relaxeaza, cum se concentreaza? Here’s the deal: in cazul meu ajuta enorm muzica, nu stiu cum as putea trai fara ea [facand abstractie de faptul ca as putea trai, daca as fi total afona, surda sau nu as fi ascultat in viata mea nici o melodie]. Foarte des fac o obsesie pentru anumite piese, iar in ultima saptamana s-a intamplat sa fie o obsesie nu  pentru una, ci pentru doua piese. Aparent fara nici o legatura intre ele. Destul, insa, cat sa ma faca sa le ascult incontinuu. Consecutiv. Pentru ore intregi.

Am sa pun link-urile de pe youtube, fiindca inca nu mi-am dat seama cum sa uploadez piese de pe hard pe blog.

Yiruma – River flows in you [un adevarat record pentru piesa asta, care, in mod ironic, suna mai bine in varianta ce o am pe hard-disk – datorita si faptului ca acustica e concentrata doar asupra melodiei in sine si nu exista alte interferente…in orice caz, in 5 zile am ascultat-o de 105 ori! Pe verificate pe contul meu de pe last.fm ].

Muse – Supermassive Black Hole

*** Ugh, se pare ca am nevoie URGENTA de un alt design pentru blog. Nu prea ma incanta cel curent. Va trebui, cand am chef, sa vad daca nu imi pot face unul custom made – ar fi varianta optima….

Twestival @ Cluj-Napoca


Ce inseamna Twestival

Twestival este un eveniment de anvergura mondiala, ce se va desfasura in peste 100 de orase din toata lumea. Conceptul este unul interactiv, in care oameni activi ai domeniului online [de exemplu blogger-i, twitter-i sau oricine altcineva care are tangenta cu domeniul online], dar si oameni apartinand domeniului offline, se intalnesc pentru a socializa intr-o forma clasica, fata in fata – mai exact, se vor intalni oameni apartinand mai multor „comunitati” diferite intr-o seara amuzanta, distractiva, in care se va socializa si se vor strange donatii pentru o cauza nobila, si anume „charity: water„.

Twestival @ Cluj-Napoca

Evenimentul va avea loc in Decadence Club (strada Ploiesti nr.51). Este un eveniment public si oricine este invitat in limita locurilor disponibile. Pretul unui bilet de intrare va fi de 10 RON, respectiv 5 RON cu reducere pentru posesorii de Studcard, si in plus fiecare posesor de bilet va avea ocazia sa participe la o tombola cu premii oferite de  One Touch Wear – urban shop, Trilulilu, Cartio, NightBuyers, Decadence Club si Cluj Life.

Pretul platit este unul chiar foarte mic in comparatie cu ceea ce se va putea face cu acesti bani. Fiecare contributie conteaza, mai ales ca la final se vor strange toti banii adunati in urma evenimentului si se vor dona [eveniment care, daca mai tineti minte ce am scris mai sus, este de anvergura mondiala].

Mai multe informatii despre acest eveniment pot fi accesate de pe site-ul Twestival: http://clujnapoca.twestival.com/.

Acestea fiind spuse, poate ne vedem acolo 😉

Where I belong…


Messenger-ul apropie lumea. Messenger-ul o indeparteaza. Te apropie de cei pe care nu ii cunosti, dar ai vrea, dar te indeparteaza de cei pe care deja ii stii. E impersonal,  e rece, e mult prea logic…am ajuns deja in stadiul in care simt ca cei ce ma inconjoara imi sunt straini, dar vreau sa ii cunosc, vreau sa aflu mai multe despre ei, despre cum o mai duc, despre ce mai fac, despre ce vise au, ce necazuri, daca sunt fericiti, daca sunt tristi…vreau sa vorbesc in mod direct cu ei, sa ii privesc, sa ii observ cum zambesc fericiti, sau dimpotriva, cum incearca sa isi ascunda trairile…vreau sa port o conversatie normala cu ei, la un ceai/ciocolata calda/bere…vreau sa ies din spatiul acesta virtual, in care un zambet este inlocuit de un emoticon „happy”, in care frazele sunt telegrafice, iar daca ar consta in mai mult de doua randuri scrise, deja ar fi mult prea mult si ar ocupa prea mult timp…vreau sa imi imbratisez prietenii in mod real, nu doar tastand un semn de ‘mai mic’, doua puncte, un D si un semn de ‘mai mare’…

Acum avem tehnologie, dar nu avem timp. Avem multe cunostinte, dar prea putini prieteni. Avem prea multi colegi, dar despre care nu stim prea multe lucruri in afara de ce au facut la facultate.

In alta ordine de idei,  am reinceput sa scriu, mi-a revenit acea pofta nebuna si nesatioasa de a-mi asterne gandurile. La fel ca in versurile formatiei Gotthard, „I’m back where I belong…been a long time gone, now it feels like home”. M-am intors dupa o lunga calatorie in care m-am redescoperit, in care am reinvatat sa traiesc fiecare moment si fiecare clipa cu optimism…imi era dor de acest sentiment atat de familiar…ma intreb oare cat va tine de data asta pana pesimismul legat de propria persoana isi va reintinde tentaculele cu intentia de a ma infasura strans in ele si a nu-mi da drumul decat doar cat sa-mi ofere ragazul de a fi optimista pentru ceilalti? Nu stiu…daca se va intampla din nou, imi voi tine capul sus, nu ma voi lasa, ma voi agata de fiecare farama de fericire si dragoste de care sunt inconjurata.

Vorbe mari…dar vorbe izvorate din suflet, vorbe ce odata transformate din simple ganduri in cuvinte concrete, sunt mult mai greu de sters si de uitat.

This is where I belong…this is when I realized that what I wanted, was already mine.

Acum sunt intr-adevar, din nou, acasa.

Hello, world!


Or the „It’s all about you, baby” post. At least this is the way it should be. This is a post where you salute everyone on the blogosphere and say a few words about who you are, what you do, what you like/dislike. Why do that? Some might say because it’s polite. Why describing yourself? To ease one’s precious time when stumbling upon your blog, to give a few hints about what your blog is going to be [they say that a person’s way of writing is in deep connection with that person’s way of being] ? To do a self-analysis upon your person? Or to say the things and ways that you wish to be like, because, in fact, nobody can tell what you really are like? [When you know the answer, let me know it too, ok? ]

It’s not that I want to remain hidden or „stay in the shadows”, it’s just that I don’t believe that describing yourself is of very much interest to the others. If someone would like to know more about who I am and what am I really like, he/she’s free to ask, but until then I’ll stick to my posting-random-things-and-not-only.

%d blogeri au apreciat asta: