Arhive pe categorii: Despre filme

Ziua 7


Cum era? „A șaptea zi ca zi de odihnă”? Presupun că se aplică indiferent de context, neținând cont de zilele săptămânii, deși tradițional duminica e ziua în cauză.

Întâmplarea face ca în cazul de față a șaptea zi de la începerea provocării să fi picat la mijlocul săptămânii, mai exact miercuri pe 29 august. Odihna poate îmbrăca diverse forme., depinde de fiecare persoană. Eu în a șaptea zi am mers cu Diana la film, la ceva ce așteptam de o groază de vreme să ajung, și anume la Brave!

Ador desenele animate! Îmi plac la nebunie producțiile celor de la Pixar! Chiar și numai pentru atât m-aș fi dus, dar dacă în ecuație mai intră și o fetiță cu păr roșu cârlionțat care trage cu arcul incredibil, atunci clar e ceva ce n-aș fi putut rata să văd pe ecran mare, într-o sală de cinema! 🙂

Nu o să fac o recenzie a ceea ce am văzut, pentru că nu ăsta e scopul postării acesteia și nici nu știu cât de relevantă ar fi.

Știu, doar, că în cele 95 de minute cât am stat în sală am râs în hohote, m-am entuziasmat, am tot emis interjecții de tot felul, de la „AWWW!” la „HIIII!” și „WHOAA!”, ba chiar am încercat pe alocuri să rețin niște lacrimi din a curge și am ieșit la final extrem de încântată de ce am văzut.  A fost excelent!

A mai fost ceva de care nu pot să scap nicicum, o expresie pe care atunci când o să o mai aud de acum încolo (și vor fi situații) o să o asociez cu Brave și o să mă pufnească râsul când o să îmi aduc aminte de o anumită înșiruire de scene din desene:

„Like a lady”

Anunțuri

Zece zile, pentru că…


Zece zile pe an, zece zile în care uiți de tine, uiți de tot ce înseamnă viață personală și te arunci cu capul înainte, te lași cuprins de vâltoarea și agitația a tot ceea ce înseamnă un festival.

Pentru că vrei, pentru că ești clujean, pentru că ești mândru de asta, pentru că pui pasiune în ceea ce faci.

Pentru că timp de zece zile te dedici trup și suflet ca totul să meargă strună, ca totul să fie perfect.

Timp de zece zile respiri cultură, lași inspirația să te cuprindă, mănânci filme pe pâine. Timp de zece zile îți dorești cu ardoare să te poți dedubla sau chiar tripla pentru a ajunge și a fi prezent în cât mai multe locuri.

Timp de zece zile nu dormi. Timp de zece zile mănânci pe fugă, numai tu știi cum. Timp de zece zile ajungi să fii stresat cât pentru patru luni de atunci încolo. Ești tras la răspundere pentru greșeli care nu sunt ale tale. Te cerți cu persoane pe care nu le-ai mai văzut în viața ta în încercarea de a le calma și de a face ca totul să fie bine.

Alergi încontinuu între locații. Cunoști oameni noi. Legi prietenii. Revezi oameni dragi. Îți lărgești orizonturile. Iei parte la petreceri legendare. Te consumi, dar te și distrezi. Respiri când poți între atâtea lucruri. La final, ajungi să fii extrem de epuizat și să îți dorești doar să dormi pentru o săptămână.

Te trezești că nu îți dai seama când a trecut așa timpul. În zbor. Ca un vis. Și îți promiți că la anul reziști mai mult, faci mai multe, te implici mai mult.

Pentru că îți place! Pentru că iubești tot ce ține de asta! Pentru că pentru tine, ca organizator sau voluntar sau spectator, festivalul face parte din tine și nu concepi un an fără el.

Pentru că e TIFF!

Undeva la Palilula


Am văzut aseară filmul „Undeva la Palilula”, asta după ce am auzit mai multe păreri vis-a-vis de el, și pro, și contra. Eu spun că totul e o chestiune de gust: ori îți place cu totul, ori nu îți place deloc, din varii motive. Asta pentru că nu e un film pe care te-ai aștepta să îl vezi în mod normal în sălile de cinema, fiind regizat de Silviu Purcărete, aducând mai mult a piesă de teatru și fiind „greu”, cu multe elemente și simboluri.

Mie mi-a plăcut foarte mult! Foarte, foarte mult! Mi-a plăcut scenariul, mi-a plăcut jocul actorilor, m-a fascinat muzica (pe care o tot caut și numai că nu o găsesc). Totul mi s-a părut a fi o îmbinare a realului cu fantasticului, pe alocuri îmi aducea aminte de Eliade, în alte situații îmi amintea de Goethe. Nu știu dacă asta a și fost intenția regizorului, însă mie asta mi-a evocat.

Sala a fost plină! Nu mă așteptam, sincer, mai ales că filmul a fost difuzat și înainte de TIFF. Simțeam nevoia unei sesiuni de Q&A la final, cum de altfel ar fi trebuit să și întâmple, însă nu s-a mai ținut. Probabil că astfel mi-ar fi fost clarificate simbolistica și ideea anumitor anumite părți din film.

Cu toate că nu sunt critic de film și nu sunt în măsură să scriu ca la carte o cronică de spectacol, vă recomand totuși să mergeți să vedeți „Undeva la Palilula”. Chiar și pentru a vă face o părere personală despre ce e vorba, fiindcă rezumatul  pe care îl găsiți pe internet nu ilustrează nici măcar 45% din tot conținutul filmului!

Mai jos este trailer-ul, pentru a vă forma o vagă idee despre ce e vorba.

ABCinema


Acum ceva vreme pusese Auraș în acest articol un poster cu un alfabet al filmelor din anii 2000, unde fiecare literă era ilustrată cu o poză reprezentativă pentru filmul al cărui titlu începea cu litera respectivă. A fost amuzant de găsit răspunsurile, unele au fost mai ușoare, altele mai grele, mai ales că nu văzusem chiar toate filmele din listă.

Dar acum am dat de încă un asemenea alfabet, numai că acesta a fost dus la nivelul următor: nu poster (poză), ci video. E foarte cool, dar e mai greu, pentru că spre deosebire de posterul cu filme unde te puteai uita cât voiai la imagine, aici trebuie să fii foarte atent pentru că e un colaj de imagine + sunet care luate împreună îți furnizează indiciile pentru a găsi titlul filmului. Și nu prea are farmec dacă pui pauză 🙂

Ăsta e alfabetul video. Autor: Evan Seitz

P.S. Oare de ce la litera A apare mereu Amelie? Chiar nu mai este vreun alt film reprezentativ pentru această literă? 🙂

 

[Update] După ce am publicat postul acesta am văzut că și Marius Rusu l-a găsit, acum o săptămână chiar 🙂

SALVATI CINEMA REPUBLICA! Un proiect initiat de TIFF ’09


Cinema Republica – un icon pentru Cluj, un loc de referinta si de renume in istoria Clujului. Cine nu stie unde se afla? Cine nu a fost, macar o data in viata, sa vada un film in incinta acestui cinematograf? Dar cati stiu, oare, in ce stare se afla acum, care e situatia reala, ce declin a intampinat? Tocmai acest lucru doresc cei de la TIFF, editia 2009, sa il scoata in evidenta, tocmai in acest scop domnul Tudor Giurgiu a infiintat campania „Salvati Cinema Republica”, pentru a face ca acest loc din inima Clujului, cel mai mare cinematograf din oras pana anul trecut, sa isi recapete stralucirea si gloria de odinioara.

Acum 2 luni am mers din nou la film, la Republica. Eram, in total, 6 persoane in sala. Acum o luna am mers din nou – de data asta eram doar 3, cu tot cu paznicul ce se asigura ca nu filmam ilegal.  Am ramas fara cuvinte.  Initial am crezut ca prima data asa a fost sa fie, ca lumea vazuse deja filmul ce rula si nu s-au mai gasit doritori [e drept, filmul era de anul trecut, ceea ce dupa „standardele” de acum, e vechi, esti fraier daca nu ai apucat inca sa il vezi…]. Dar coincidenta era prea mare ca si in a doua data sa fie la fel, mai ales ca filmul fusese lansat oficial in Romania doar cu cateva luni in urma. Banuielile sumbre mi s-au confirmat aseara, in cadrul deschiderii oficiale aTIFF-ului, cand inainte de a rula propriu-zis proiectia programata, „Amintiri din Epoca de Aur”, a rulat un scurt filmulet documentar in care se prezenta involutia cinematografului – daca in 2003 acesta avea zeci de mii de spectatori lunar, adica intr-o zi se ajungea la un numar de cateva mii, anul acesta, pana in aprilie, media de spectatori pe zi a fost de 7 persoane!!! Doar 7 persoane! Stau si ma gandesc daca in aceste persoane se iau in calcul si cei din personalul cinematografului, care mai pot asista la proiectii…

Parerea mea e ca acest declin s-a desfasurat treptat, in primul rand lumea a inceput sa isi piarda gustul de a iesi la un film, tot mai mult urcand, in topul preferintelor, alte activitati – printre tineri cele mai populare fiind iesirile in cluburi, pentru adulti iesirile in baruri. Apoi lumea s-a lasat asaltata de kitch-uri, am fost bombardati din toate partile de lucruri invelite intr-un frumos staniol stralucitor, cu sclipici presarat pe deasupra, dar care, daca te uitai mai bine, erau simple gunoaie parfumate si cosmetizate. Am uitat sa apreciem arta, am uitat sa apreciem bunul gust, am uitat sa gandim in afara unui spatiu inchis si limitat. [People, THINK OUTSIDE OF THE BOX! ] Lovitura „de gratie” a fost, insa, atunci cand s-au deschis alte 2 cinematografe in Cluj, cinematografe la standarde occidentale – a devenit un trend sa fii vazut la ele, a devenit o regula nescrisa sa mergi sa vezi acolo filmele nou aparute.  Recunosc, am fost si eu la un film, la Iulius Mall, in Cinema City, si am ramas impresionata de ce conditii ofera. Dar oare ofera si filme bune? Raspunsul meu e „nu”. Ofera ceea ce provine din SUA, ofera ceea ce produce Hollywood-ul, ofera filmele ce au inregistrat vanzari record in box-office-urile americane.  Adica, daca ne referim la o paleta de filme, ofera ceea ce ofera toti ceilalti.

Ei bine, tocmai aici se afla cheia ce ar putea reanima spiritul Republicii. Sperand ca se vor imbunatati conditiile de vizionare [adica scaune noi, un sistem de sunet mai bun, un ecran nou, chiar si aer conditionat pe timp de vara], s-ar putea regandi oferta de filme. S-ar putea reeduca publicul in ceea ce priveste cultura filmelor. Sunt ferm convinsa ca sala ar fi din nou plina daca s-ar organiza luni tematice sau saptamani de proicetii speciale. Cine nu isi aduce aminte de filmele lui Chaplin, acest geniu al cinematografiei si ale sale capodopere, cati din cei ce au acum, totusi, zeci de ani in spate, nu isi amintesc cu nostalgie de Casablanca sau Pe aripile vantului? S-ar putea organiza luna filmului alb-negru, luna filmului mut, saptamana comediei romanesti [de exemplu filmele cu amuzanta Brigada Diverse, pe scurt B.D.], pentru tineri o luna cu filme-cult, filme premiate, filme celebre in istorie, filme in care e elogiata iubirea, e prezentata viata in esenta ei [si nu, nu ma refer, din nou, la tampeniile contemporane si ieftine made in Hollywood, scoase pe banda rulanta]. Cei mici ar putea fi atrasi si ei la cinematograf, impreuna cu parintii, prin proiectarea desenelor marca Disney, filme de desene ce mi-au incantat copilaria si mi-au dezvoltat imaginatia [Mica Sirena, Alba ca Zapada, Degetica, Frumoasa si Bestia, etc.] S-ar putea organiza multe lucruri frumoase, ce ar aduce un suflu nou in lumea prafuita a filmelor „la moda”. Ar putea exista, de asemenea,  o luna a filmului romanesc, o luna a filmelor japoneze [japonezii astia…te lasa fara cuvinte de cele mai multe ori], o luna a filmelor fantastice, chiar o luna in care sa se difuzeze seriale, cate  2-3-4 episoade pe tura, depinde de durata acestora [si nu seriale in care episoadele se leaga ca intr-o poveste, ci seriale in care fiecare episod e, de fapt, o poveste in sine – remember The Twilight Zone? Cel cu incepere din 1959? M-as duce cu mare placere sa il vad, fiindca nu il gasesc nicaieri si am un dor nebun sa il revad].

Credeti ca lumea nu ar fi interesata? Dimpotriva, consider ca ar fi. Mai ales daca popularizarea cea mai mare a fenomenului ar fi facuta pe calea cea mai veche din istorie – verbal, de catre persoane care au mers si au vazut cu ochii lor.

In ceea ce ma priveste, sprijin cu tot ceea ce pot si cum pot aceasta campanie. La fel ar trebui sa faceti si voi, sa dovedim ca trecutul poate face din nou parte din prezent, sa dovedim ca am ajuns unde am ajuns tocmai datorita a ceea ce a fost – cu bune si rele, si sa aratam ca putem sprijini valorile locale, oricare ar fi acestea, fiindca sunt o parte din noi.

*** Trimiteti povestile voastre legate de Cinema Republica la salvatirepublica@tiff.ro. Impreuna putem schimba ceva!

TIFF 2009 – Seara deschiderii, din perspectiva unui voluntar


De ieri, 29 mai, a inceput oficial TIFF 2009. Aseara a avut loc gala de deschidere, unde pe langa oamenii obisnuiti, au venit si o multime de „vedete” (ghilimelele sunt doar partial ironice, am sa si explic mai incolo de ce). Tin sa amintesc aici, in primul rand, pe directorul festivalului, domnul Tudor Giurgiu, apoi pe Cristian Mungiu si nu in ultimul rand Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului.  Acestia sunt cei mai importanti, intr-o viziune pur subiectiva.

Am fost voluntara in Guest Department, pe romaneste zis, cei responsabili cu protocolul – sarcina principala a fost sa ne asiguram ca fiecare se asaza acolo unde ii este locul. Cei din acest departament a trebuit sa fim prezenti la 16.30, la Republica, pentru a pune in ordine locurile si sa delimitam zonele (bilete, invitati, presa). A fost o munca usoara, m-am si distrat cu banda dublu adeziva (foarte tare inventia, multe multumiri geniului ce a creat-o 😀 ), iar la un moment dat am realizat ca nu mai este atat de mult pana se va da drumul oamenilor in sala. Emotiile cresteau cu fiecare minut, inima incepea sa bata mai tare, adrenalina pulsa in vene – imi era teama sa nu gresesc cu ceva, fiindca s-ar fi creat un precedent in care lumea si-ar fi facut o impresie urata despre voluntari (mai ales daca as fi gresit cu ceva vreunui V.I.P autohton…)

*5…4…3…2…1…DAM DRUMUL IN SALA!*

Primele 20 de minute au fost relativ in regula, au intrat mai intai cei cu bilete, cu care nu aveam nici o treaba. Eu trebuia sa stau in zona rezervata celor ce primisera invitatie cu loc – bineinteles, ei au venit mai tarziu. Printre cei ce stateau in aceasta zona, 2 randuri erau rezervate politicienilor de rang inalt (primarul Sorin Apostu, familia Boc reprezentata de doamna Boc si fetitele sale) si „vedetelor” (aici e sensul ironic) din sfera politica locala – cel mai rezonant nume: Ghorghe Funar.  Normal ca incercam sa imi fac treaba, pana a venit un cunoscut de-al mai sus-mentionatului domn, fara invitatie cu loc, si foarte nonsalant s-a asezat pe un loc liber si a zis ca nu pleaca, lui acolo ii convine sa stea. S-a dovedit pana la urma a fi ceva politician, si acela, dupa felul in care il linguseau toti din jur. (BRAVOS, domnule, frumos exemplu ati dat, hai ca vreau si eu sa ma bag in politica, sa tai si sa spanzur apoi, si lumea sa ma si sustina…). A urmat un haos total, fiindca erau si persoane cu invitatii fara loc, ce trebuiau sa astepte pana isi ocupau locurile cei cu bilete si invitatii cu loc, si li se parea absurd sa astepte in picioare pana atunci, mai erau si cei de la presa care ne sareau noua in cap ca nu le-am oferit conditii de stat (din cauza supraaglomerarii, eu aveau rezervate scaune de plastic, si nu erau destul de comode…sigur…macar aveau locuri, dar de ce sa nu se planga romanul din orice?). In final, fiecare s-a asezat pe unde a putut, au stat in picioare, pe scari sau printre randuri. Din punctul meu de vedere, ce a contat cel mai mult a fost sa te afli in sala in momentul inceperii proiectiei. Fiindca nu oricand are loc deschiderea unui festival de o asa anvergura si nu oricand ai ocazia sa fii parte integranta din acest moment magic – fie ca organizator, voluntar sau spectator.

Proiectia prezentata a fost „Amintiri din Epoca de Aur”, un colaj de filme ce au surprins intr-un mod tragi-comico-ironic ceea ce se intampla in ultimii ani ai comunismului romanesc, cand desi in aparenta Partidul si Tovarasul erau ridicati in slavi si toate lucrurile erau extrem de „roz”, in subteranele acestui trai fericit lucrurile stateau, de fapt, altfel, fiecare incerca sa triseze, era „every man for himself” – ironic, daca ma gandesc ca tocmai spiritul camaraderesc si uniunea stransa dintre oameni erau intens promovate. A fost o experienta deosebita, tot ceea ce s-a intamplat si s-a prezentat, asteptarea si stress-ul de dinaintea inceperii proiectiei au meritat, pana la urma, pe deplin, las deoparte toate nemultumirile legate de toate V.I.P.-urile inchipuite, desprind fiecare strat negativ, si raman doar cu miezul, cu esenta – un film extraordinar, intr-o atmosfera fierbinte (atat la propriu, cat si la figurat), in prezenta unui numar de oameni de exceptie, ce merita toate aplauzele si tot respectul meu, inzecit fata de ceea ce am putut sa le ofer in seara precedenta.

As mai face acest lucru inca o data, daca as avea ocazia? Sa fac tot ceea ce am facut? Raspunsul e un mare si rasunator „DA! AS FACE-O ORICAND, ORICUM SI ORIUNDE!” – toti ne-am straduit sa iasa un lucru frumos, atat echipa de la protocol, cat si celelalte echipe de pe celelalte departamente. Nu ar fi o cerere mare, ci doar una mica: aceea ca organizatorilor sa li se multumeasca din suflet, fiindca ei sunt cei ce nu au dormit in ultimele luni, au dat tot ce au avut mai bun din ei, si, in opinia mea, acest lucru s-a vazut din plin. Asa incat, viitori spectatori, cei ce veti merge la filmele ce ruleaza in cadrul festivalului, daca nu va convine ceva, un lucru cat de marunt, ganditi-va la toti cei ce s-au straduit sa iasa ceva bun si la faptul ca sunt simpli oameni, iar natura umana e genetic programata sa nu fie perfecta.

Acestea fiind zise, aveti de acum timp pana in 7 iunie sa mergeti la filme de o calitate exceptionala, filme cu inteles, filme din care puteti invata ceva. Programul il gasiti aici.

Filmele anului 2009


Aceasta este o lista personala cu filmele pe care doresc EU sa le vad in acest an. Sunt filme care vor fi lansate sau au fost deja lansate si care mi-au captat atentia, intr-un fel sau altul.

Asadar, in ordinea „cronologica” a lansarii lor:

1. The Unborn

2. Bride Wars

3. Defiance

4. Hotel for Dogs


5.Underworld: The Rise of the Lycans

6. Inkheart


7. New in Town


8. Push


9. Fanboys


10. Coraline


11. Confessions of a shopaholic


12. The Uninvited


13.  Seventeen again


14. The Soloist


15.  X-Men Origins: Wolverine


16.  My life in ruins


17. Wild Child


18. Angels & Demons


19. Drag Me to Hell

[va urma si trailer-ul acestui film, dar mai incolo]

20.  The Proposal


21. The haunting in Connecticut


22. Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs


23. I Love You, Beth Cooper

[si acest trailer urmeaza sa fie postat]

24.  Harry Potter and the Half-Blood Prince


25. G-Force


26. Orphan

[trailer-ul va urma postat]

27. They Came From Upstairs


28. Julie & Julia

[trailer-ul va urma postat]

29. The Post Grad Survival Guide

[trailer-ul va urma postat]

30.  The Goods: The Don Ready Story

[trailer-ul va urma postat]

31.  Shanghai

[trailer-ul va urma postat]

32. Fired Up

***

33. Whiteout

34. Wolfman

35. 2012

36. Twilight 2 – New Moon

37. Agora

38. Avatar

39. The Princess and the Frog

40. Sherlock Holmes

41. Stargate Universe

42. The Secret of Moonacre

[NOTA] Filmele de dupa *** sunt cele ce apar spre sfarsitul anului, asa incat nu s-a facut inca un trailer oficial pentru ele. Cu toate acestea, consider ca merita vazute.

%d blogeri au apreciat asta: