Despre cum era să pierdem avionul


Era să pierdem avionul.

Asta așa, ca o ultimă aventură înainte de plecare. Nu știu când am mai tras o așa spaimă, poate doar atunci la întoarcerea din Bulgaria când era să pierdem trenul București-Cluj datorită întârzierii pe care a avut-o trenul nostru ce venea de la Sofia. Dar atunci nu a fost vina noastră, fiindcă a fost ceva ce nu a depins de noi. De data asta, însă, era să rămânem în aeroport doar din prostia…ba nu, nu prostia, inconștiența sau zăpăceala noastră.

Avionul trebuia să decoleze la 15.30. Noi la ora 15 am realizat că s-a închis punctul de check-in. Mai era jumătate de oră până decola avionul. Am început să ne agităm – fuga la info point, de la info point du-te la Swiss-nu-mai-știu-cum, de acolo așteaptă să îți vină managerul de la Wizz să vadă care e problema și la sosirea acesteia explică-i situația și primește din partea ei următorul răspuns, pe un ton foarte categoric: ”Check-in-ul se face CEL TÂRZIU cu 40 de minute înainte de decolarea avionului, îmi pare foarte rău, dar nu vă mai pot lăsa să treceți, va trebui să așteptaț următorul avion.” Încearcă să-i explici că dacă nu prinzi avionul ăsta nu ai altul decât peste câteva zile. Nici o șansă, n-aveai cu cine: „Nu, nici nu se pune problema, nu vă puteți îmbarca, pasagerii sunt deja ÎN avioon gata de decolare. Îmi pare foarte rău”.

Era ora 15.10. Ce era de făcut? Să ne plângem de milă, să izbucnim efectiv în plâns și să ne învinovățim unul pe altul pentru situația în care am ajuns? NU! Să încercăm  să facem ceva, de exemplu să trecem peste toate formalitățile cu bagajele de cală, pe care oricum nu mai aveam unde să le lăsăm, și să mergem direct la punctul de îmbarcare indiferent de cât e ceasul.

Hai să creionez un pic mai detaliat situația în care ne aflam – fiecare aveam câte un troller care trebuia să ajungă la bagajele de cală. Pe lângă acest troller, care noroc că avea dimensiunile standard pentru un bagaj de mână, mai aveam câte un rucsac burdușit cu lucruri, câte 2 haine pe care le țineam în mână, haine ce urma să le luăm pe noi la aterizarea în București, câte o plasă de umăr, și ea plină cu lucruri și pe urmă restul chestiilor minore – aparate foto și alte lucruri. Astea de persoană!  No, ia-le pe toate cu tine, fugi la punctul de vamă ca disperatul, bagă-te înaintea altor oameni (cu scuzele de rigoare), treci de punctul de vamă, du-te la filtru – iar în fugă, trântește-ți absolut tot ce ai pe banda aceea rulantă, bucură-te că nu a piuit detectorul de metale, ia într-o grabă nebună toate lucrurile, evident că nu mai contează care cum e sau nu mai contează că într-o mână ții un troller pe care nu-l tragi după tine ȘI un rucsac și în cealaltă mână ții restul și dă-i frate, fugi cât te țin picioarele ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine.

Până la urmă am reușit. A fost un miracol, cred, mai ales că cei de la Wizz te lasă doar cu un singur bagaj de mână și noi aveam 4(?)/persoană și mai ales că la câte lucruri ce în mod normal sunt considerate periculoase aveam cu noi puteam să deturnăm nu unul, ci trei avioane pe puțin (am avut un mare noroc cu cei de la punctele de securitate care ori nu își fac job-ul așa cum ar trebui în general, ori s-au îndurat de noi, li s-a făcut milă și nu ne-au mai comentat nimic legat de bagaje și conținutul acestora când au văzut în ce hal fără de hal arătăm) 🙂 Cea mai tare replică, primită la ultimul filtru chiar înainte de urcarea în autobuzul ce ducea pasagerii la avion: „Data viitoare, să știți că avionul nu e tren! ”

Încă nu știu cum am reușit să ne îmbarcăm! Știu numai că din cauza noastră s-a întârziat zborul, am reușit performanța de a decola mai târziu cu 25 de minute față de ora programată. Pot să zic doar asta: a fost stressant, au fost momente de panică, a fost o nebunie curată, dar…a fost ceva memorabil, ceva ce în mod sigur o să ținem minte de acum încolo și de fiecare dată când ne vom gândi la un zbor/aeroport o să ne gândim la Larnaca, la Cipru și la zilele petrecute aici.

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , , , ,

4 gânduri despre „Despre cum era să pierdem avionul

  1. valeria Noiembrie 16, 2011 la 6:35 am Reply

    asa , si ?

  2. piticu21 Octombrie 31, 2011 la 7:10 pm Reply

    ma nu, trebuia sa pierdeti avionul ca sa realizati ca de obicei pe aeroport te duci cu 3 ore, cel putin, inainte de decolare.

    eu asa am facut de fiecare data si cu toate astea am trecut prin momentele critice de care tu zici mai sus.
    mai ales ca mie ai dracu vamesi de pe frankfurt au si piuit piuitoarea

    • chocollat Noiembrie 1, 2011 la 9:05 am Reply

      Data viitoare o să fie învățătură de minte. Și totuși, încă nu-mi pot explica CUM am urcat în avionul ăla și am ajuns la timp înapoi acasă…

  3. neovlassa Octombrie 30, 2011 la 12:12 am Reply

    Jesus Cez… :D, but it’s more thrilling to read than a novel :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: